Halls of the Dark Penguin

Rant #2. How safe is it really?

2010-04-29T04:10:00.007+03:00

Acum 3 saptamani amicul meu Jaan mergea prin parcul principal al orasului, indreptandu-se spre casa.
Amicul meu Jaan este un student doctorand din Estonia. Sau Lituania. Sau Letonia. E mare fan Negura Bunget (sau Zmeura Ranjet, dupa cum se face caterinca de salon intre cunoscatorii din Romania). Atat de mare fan incat merge la concertele lor peste tot prin Europa si ii stie dupa nume. Eu am fost la un moment dat rocker (sau pseudo-rocker pentru ca purtam tricouri cu formatii pe care nu le-am ascultat niciodata), dar nu pot spune ca stiu cine stie ce despre Negura Bunget. Am o vaga idee ca membrii trupei au nume gen Viscol si Trunchi de Copac si Fotosinteza. Sau oricum similar. Si mai stiu ca au in repertoriu ceea ce fani ai black metal ar numi extaz al simturilor, iar eu as numi zgomot.
Mai are ca pasiuni "Beer Brewing", "smoking weed" si lupta cu topoarele.
Am facut paranteza asta ca sa intelegeti de ce Jaan estonezul (sau lituanezul, sau letonezul) arata ca un figurant de pe platoul de filmare de la Connan The Barbarian. Sau ca o combinatie nepotrivita intre Don Quijote si tipul imbracat in piele de la Village People. Si ce ar fi putut sa atraga necazuri de tip "Bai roacare... cat e ceasul ma roacare?! Ia vino ma incoa sa vorbim ceva..."

Si deci mergea Jaan spre casa, prin parcul central al orasului, in jurul orei 11 noaptea. Moment in care doi tipi se apropie de el si unul ii trage fara nici un avertisment un pumn in ochi. Din cauza sangelui care se prelingea din arcada sparta si din cauza inflamatiei imediate, Jaan si-a pierdut pe loc vederea la ochiul drept. Din relatarea usor pescareasca a rezultat ca a incercat sa se apere eroic cam un minut si imediat dupa ce a apucat sa se ridice de pe jos, apoi vazand ca este depasit de situatie a luat-o la fuga. Mi-a povestit toate astea foarte relaxat, la o tigara, sugerand ca nu le poarta pica pentru actul de violenta in sine, cat pentru ca au fost niste lasi ordinari si l-au lovit fara sa il anunte. Si pentru ca m-am intrebat retoric "de ce?" Jaan a concluzionat sufland rotocoale de fum ca "it happens. I was just at the wrong place, at the wrong time".

Ieri m-am intalnit cu Rob. Rob este un student doctorand ca si mine, bine facut, dar bine facut in sensul in care e ceea ce numesc eu "festively plump". Rob nu avusese o saptamana grozava. Luni, cat era la universitate, i-au spart casa si i-au furat niste haine si o sticla de vin (stiind cum sunt britanicii, ii cred in stare sa fi intrat pentru sticla de vin). Marti a trebuit sa plateasca 2 amenzi in valoare de vreo 50 de lire, iar miercuri a venit la scoala cu vanatai pe toata fata si pe bratul drept.
Rob tocmai cheltuise aproximativ 100 de lire pe un contract de 2 ani la Vodafone, care venea si cu un iPhone (si la finalul caruia va fi cheltuit inca 850 de lire prin plati lunare). Si cum mergea el agale pe un drum destul de circulat, ascultand muzica, numai ce apar doi (un el si o ea) in spatele lui si in timp ce tipul ii aplica un pumn cu toata puterea in ureche lui Rob, gagica se repede rapace spre telefon. Rob e totusi bine facut, asa ca nu s-a prabusit la pamant imediat, desi casca din ureche ii facuse o rana destul de adanca sub presiunea loviturii. De aceea tipul care il atacase ii mai trage un pumn in figura si Rob cade. Odata jos, cei doi, el si ea, continua sa il loveasca cu picioarele in cap, ca sa se asigure ca ramane jos. La un moment dat se opresc si pleaca.
Dar Rob se ridica si incepe sa o ia la fuga dupa gagica. O prinde si o strange de brat. Si ca tabloul sa fie complet, un bun samaritean aflat in zona se gandeste ca Rob vrea sa ii faca rau unei femei nevinovate asa ca vine si il pocneste pe Rob ca sa elibereze fata. Ceea ce se si intampla.
Telefonul nu mai e, iar el va fi obligat sa se achite de contract pana la capat. Dar onest vorbind nu sunt sigur ca are nevoie de un telefon acum, pentru ca oricum nu mai aude cu urechea dreapta.

QFT.

2010-02-12T17:18:00.000+02:00

Let it snow.

2010-01-13T18:33:00.017+02:00

Foarte pe scurt. Are mama o vorba, cum ca in prima parte a oricarui drum te gandesti de unde ai plecat, iar in a doua parte te gandesti unde ai sa ajungi. Ceea ce este in general valabil cand plec din Anglia, dar aproape niciodata valabil cand ma intorc aici. Cand ma intorc in Anglia ma gandesc tot timpul de unde am plecat.

Am plecat din Anglia cu doua zile intarziere pentru ca au dat 15 fulgi si cineva a considerat ca s-a udat scara macaralei care dezgheata aripile avionului. Apa avea potential sa inghete, sa formeze polei si deci sa se constituie intr-un pericol pentru cel care lucra acolo, la peste un metru si jumatate de sol. Decizia care a urmat acestui nefericit incident a fost implacabila si irefutabila. Aeroportul inchis 6 ore, indeajuns incat sa pot sa pierd avionul de legatura si sa ma gandesc ulterior daca sindromul "drobului de sare", ca si deciziile abrupte ce il succed sunt tipic britanice si daca sunt si transmisibile. Either way I was Jack's complete lack of surprise.

Acestea fiind spuse, in avion am fost ca un caine in buza geamului de masina. Sau ca buza cainelui pe geamul de la masina. Am salivat pe hublou si mi-am riscat cu buna stiinta aerul plictisit de frequent flyer pe care mi-l caut deobicei, afisand un entuziasm desuet si tamp, de om care zboara prima data. Spun aer de frequent flyer, nu doar pentru ca am Ivory Card de la KLM pe care adun puncte cu care pot lua sanvisuri gratuite la fiecare 8 zboruri si un prosop cu logoul KLM la 40. Ci pentru ca imi place sa ma prefac ca dorm in timp ce decoleaza si aterizeaza avionul. Asta in timp ce tipa (de-altfel destul de draguta) de langa mine se ghemuieste spasmodic in scaun si murmura pasareste. Mesajul e "been there done that about a GAZILLION times. Because that's what I do. Because I'm cool that way."

Dar cand am fost acasa acum, n-am putut si n-am vrut sa ma prefac ca nimic. Am vrut sa ma bucur de fiecare moment. M-am bucurat si de reintalnirea cu Nelu' si compania, nelipsiti din zborurile Amsterdam-Bucuresti. Unul din ei mi-a fost chiar foarte simpatic. Un tip pe la vreo 45 de ani, cu fata de violator din Targu Jiu, imbracat in alb si cu o sapca pusa smechereste. Se intoarce catre o stewardesa care tocmai trecea pe langa el si zice "haaaai la tati-n buci", chestie pe care mi-am propus sa o traduc in engleza ca unui prieten imaginar si nu am reusit altfel decat literalmente.
Mi-a placut si ca au aplaudat pilotul care intarziase 40 de minute. Tipa cu care am zburat a zis ca il aplauda pentru ca se bucura ca a venit, dar eu raman la parerea ca a fost sarcasm romanesc. De care mi-era foarte dor. Mi-a placut si avionul impachetat pana la refuz cu boarfe si papornite si mi-a placut mai ales de mine, pentru ca am zburat asa cum mi-am propus intotdeauna sa zbor. Cu un rucsac si fara griji.

Am coborat printr-un zid alb, dens, de ninsoare si am aterizat in zapada ce acoperea pista, pe un aeroport cufundat in liniste hivernala. Imi mai amintesc pilotul spunand... "Welcome to Bucharest, to a very white Christmas..." Si in timp ce un Logan cu semn de "Follow Me" ghida incet avionul spre terminal, eu uitam deja Anglia.

Prin telefon cu prima linie

2009-12-08T00:12:00.008+02:00

Pornind de aici.

Eu sunt in "diaspora" deja de 1 an si cateva luni, insa m-am implicat cat de cat in ceea ce inseamna politica in Romania de doar 2 saptamani. De aproape un an si jumatate am fost rupt de realitate si m-a durut in cur de ce se intampla in acasa.
Brusc insa, am avut o oarecare erectie de spirit belicos si revolutionar si am zis "hai ba sa imi dau cu parerea". Pentru ca si parerea mea conteaza, pentru ca se poate face primavara cu o floare si pentru ca fotbalul se joaca pe goluri.
Ca urmare am votat cu deosebit aplomb patriotic si entuziasm cetatenesc. M-am simtit bine si mandru ca mi-am facut datoria civica, flatat ca tre sa mozolesc o foaie de calitate indoielnica cu o stampila, apoi m-am bagat in pat si inainte de a adormi m-am scarpinat oarecum simbolic pe o fesa. Cand m-am trezit era Anglia din nou. Si vreti sa fiu sincer?
Astazi 7 decembrie tot in CUR ma doare de ce e acasa. Nu sunt acolo, nici sa ii vad pe Basescu sau Geoana 24/7 la teve, nici sa asist sau sa resimt vreun colaps economic ipotetic daca nu o sa avem 3 luni guvern, doamne fereste. De-altfel singurul motiv pentru care postez acum este ca a iesit Basescu si sunt usor jenat, cam cum sunt jenat cand vad vanatorul omorand in bataie cu cangea foca cea alba de pe banchiza. Daca iesea Geoana (pe care l-am votat), postul asta nici macar nu ar fi existat, ci as fi trecut direct de la extazul semi-fanatic al alegatorului in buza urnei, la hibernarea cincinala a celui pe care il doare si anume, in cur. Fara aceasta mica si foarte efemera jena.

Mie mi-e destul de confortabil aici si am o oarecare sina pe care sunt inscris. Sanvisu meu excelent cu Tikka de maine nu va fi nici mai bun, nici mai rau ca urmare a votului meu. Bursa mea va fi la fel de mare (sau mica, daca luam in considerare pretul benzinei) si modul cum imi petrec timpul liber va fi acelasi.
Inainte sa adorm seara, inainte sa spun rugaciunea si inainte sa ma spal pe dinti, nu ma gandesc la ce e acasa. Nici la situatia politica, nici la cea sociala, nici la cea economica. Nu urmaresc stiri si nu citesc presa romaneasca. Sunt daca vreti, la acelasi nivel de informare sau interes ca si taranii care traiesc in creierii muntilor, in sihastrie. Spre diferenta de ei, insa, eu nu platesc taxe. Si mai important decat atat, eu nu sunt acolo ca sa mananc o paine.
Ar trebui sa merg mai departe si sa vorbesc despre moralitatea indoielnica a faptului ca cineva care abandoneaza corabia, sa aiba inca un cuvant de spus asupra cine o conduce. Sau ca cei care vor sa schimbe ceva ar trebui sa fie in prima linie, cu mana pe spangi, pe mii de baionete. Adica in Romania, si nu undeva in mijlocul Arizonei, intr-o casuta cu horn fumegand si white picket fence, de unde sa dea lectii despre anti-comunism si moguli de dragul discutiilor de salon la seratele dansante. Nu mutand soldatei de colo colo ca la Warhammer. Dar nu am sa fac asta. Si nici nu dau vina pe diaspora pentru cum s-a inclinat balanta la alegeri.

Am sa spun doar atat. Moral, eu nu ar fi trebuit sa pot sa votez, pentru ca ma doare in cur. Pentru ca votul nu are nici o legatura cu atributul de "roman", asa cum a avea pasaport romanesc nu este o conditie sine qua non pentru a fi roman. Votul este o chestie pragmatica. Votul este al celor din prima linie.

Bonjour, ma cherie!

2009-11-01T00:06:00.001+02:00

Rant #1. Just getting warmed up.

2009-10-10T19:41:00.020+03:00

Am avut o discutie relativ aprinsa cu un roman aclimatizat aici, despre calitatea televiziunii din Romania. El (romanul) sustine ca televiziunea de acasa este abjecta si ca umorul este ieftin, dand ca exemplu posturi gen Acasa sau Euforia TV si emisiuni care fac reclama la pitipoance si cocalari in prime-time. Manele etc Argumentatie cu care acum un an as fi fost intru totul de-acord, dar pe care acum o consider ipocrita prin comparatie.
Am incercat si incerc sa fiu obiectiv cand vine vorba de Anglia, pentru ca realizez ca ma transform incet dar sigur intr-un bursuc ghebos, cu manii critice obsesiv-compulsive. Realizez si ca ma indepartez de fundamentul pe care a fost construit acest blog, adica acela de a privi lumea cu un zambet sarcastic si detasat si ma indrept spre conceptul de mosneag repetitiv si redundant, care se plange de micimea pensiei si incontinenta de fiecare data cand are ocazia.

De aceea am incercat si incerc ca atunci cand aprind televizorul sa fiu absolut detasat si sincer in cautarea divertismentului. Asa si deci deschid televizorul la ora 9 seara sa zicem, si dau de "Young, Dumb and Living off Mom" pe BBC3. In caz ca nu sunteti the brightest cookies in the jar, va spun si despre ce e vorba. E vorba despre diferiti asolescenti tembeli care se tem in mod normal sa isi rupa unghiile ridicand un scaun, dar care sunt acum pusi la munci agricole spre amuzamentul audientei. Tre' sa alerge porci, sa spele rufe sau sa gateasca pui cu morcov. Foarte interesant. If you're braindead. Sau daca esti un britanic semi-obez, usor analfabet si somer, caruia emisiunea ii ofera un vag sentiment de self-worth.

Asa ca schimb canalul si dau de "Wife Swap", emisiune cunoscuta si publicului roman. E aia unde doua femei fara cariera, talie sau simt estetic, fac schimb de familii timp de o saptamana si sunt platite sa faca scandal. Observ ca una are mustata, moment in care schimb. "Big Brother". Schimb. "Underaged and pregnant" tot pe un BBC, un reality show in care e vorba de gagici mai mici de 16 ani care au ramas insarcinate. Apare o mama care vorbeste engleza atat de stricata incat tot ce inteleg sunt cuvintele cenzurate. Apare si fiica insarcinata care se scuza din fata camerei pentru ca trebuie sa faca pipi si apare si fericitul tata care ne povesteste ca tocmai ce-a fugit de-acasa si a abandonat scoala. Si asta taman cand trecea in a 4-a. Tatal are cosuri pe fata, inca nu i-a dat parul pubian si falseaza magareste ca orice imberb. Fiica e obeza. Este atat de obeza incat nimeni nu a observat ca e insarcinata pana in luna a 7-a. Toti au crezut ca e usor balonata de la puiul cu morcov. Nu inteleg. Schimb.

Cooking Channel. Pui cu morcov live. Schimb. Ah, un sitcom pe Channel 4, numit "Peep Show". Ma uit rabdator 25 de minute la un umor tip Vacanta Mare, cu glume sexuale spuse grosier. Incerc sa schitez un zambet. Nu reusesc. Schimb. Urmeaza vreo 8 posturi de "sexy time" vorba lui Borat, dar in regim pay-tv. Gay men, Spice, Playboy TV, Late at night for men, Men on men, Men on women, Spicy men, Playgirl. Dreq sa le pieptene ca nu le mai stiu. Apoi 3 posturi de sport din care doua transmit cricket si al treilea echitatie. E campionatul mondial de echitatie din 1986. In reluare, evident. Casc. Urmeaza un post de "gardening". "Welcome to the tree channel! All the excitement of trees, 24 hours a day!" Este probabil destinat celor aflati in stadii terminale ale unor boli, ca sa le faca trecerea mai usoara.
Apoi 10 posturi de radio si nu pot decat sa ma intreb what kind of incurable retard would switch on the TV, get some popcorn, make himself comfy and then listen to the radio over a black screen. "Wow never seen this episode!"

Intr-un final ma opresc pe Dave. Se da Top Gear in reluare din 2002. Din nou. Nu percutati? Va explic. Posturile "Dave" si "Dave ja vu" (how clever, hehe) se ocupa cu a transmite reluari Top Gear, Fifth Gear, Dragon's Den etc, de pe BBC, incepand cu anii 90 si pana aproape de prezent (cu 1 an in urma, sa zicem). Si vreau sa reformulez ideea ca nu cumva sa intelegeti gresit. Cele doua posturi (cu cote de audienta destul de ridicate) transmit DOAR reluari 24 de ore pe zi, 7 zile pe saptamana. Nici macar intr-o anumita ordine, ci arbitrar. Ba pentru ca ridicolul sa tinda spre suprarealism, Dave Ja Vu transmite doar reluari de pe Dave.
Ei bine, in concluzie, cel mai bun post care poate fi cumparat cu abonamentul de 10 lire pe luna transmite reluari dupa un post care transmite reluari din anii '90. Nu stiu ce parere aveti voi, dar pe mine ma deprima total chestia asta. Ma deprima chiar mai rau decat ma deprimau reluarile cu emisiunea lui Teo de pe Pro Cinema si care datau cu 6 ani in urma. Te uitai la o emisiune din 2000 si ziceai "ah, asta e mort..." sau "ah uite, Parazitii cand aveau 12 ani" sau "wow, reclama la Adidas Storsen si Gepa Electrocenter". Penibil. Sau vorba lui Ratbert cand se uita la o reluare la un film de actiune "I'm watching it again. I hope the main character makes it this time".

Pai stai asa fratele meu. Adica eu platesc aici 10 lire pe abonament (si 150 de lire pe an taxa TV) ca sa ma uit in prime time la pui cu morcov, adolescente insarcinate si Top Gear din 2002, iar acasa platesc 2 lire ca sa am HBO si TVR1/TVR2 (nu comentati va rog, pentru ca dau filme bune si nu le intrerup cu reclame) si Cartoon Network si 5 x Discovery? Sau pentru emisiuni de divertisment ok-ish, gen Mircea Badea (again, de gustibus) sau Saturday Night Live sau The Tonight Show? Sau pentru transmisiuni sportive de calitate? Trist este ca toate tembelismele pe care le vad aici la ora 9 seara, nu ar fi difuzate daca nu ar exista cerere. Asa ca nu pot decat sa ma intorc la memorabilul line al lui Bugs Bunny din Haredevil Hare: "Why yes, I have prepared a statement for the press... GET ME OUT OF HERE!".

"Nu am televizor dar e normal, cand vad atatea lucruri interesante pe tavan."

.

So true

2009-08-30T19:41:00.002+03:00

Too long, didn't read

2009-08-25T05:28:00.022+03:00

Cineva a pus o intrebare foarte onesta pe sectiunea Singles and Dating a Yahoo Answers: "how long can a little girl hold her breath?" Si mi-am dat seama ca urasc toti oamenii incuiati si tembeli, captivi ai unor concepte liberale si de toleranta pe care de fapt nu le inteleg. Mi-e foarte lene sa explic cum am ajuns de la Pedobear la ideatica liberala si nici nu am de gand sa incerc pentru ca ceea ce vreau sa spun e mult mai simplu. A inceput sa ma plictiseasca teribil "politically correctness"-ul.
Nu vreau nici sa incep o polemica (un cuvant dificil de folosit in contextul a ceea ce este, in esenta, un monolog lipsit de spectatori) despre faptul ca toti suntem sau nu egali sub soare, ca homofobia e o crima si ca nu orice portorican este fie bucatar, fie distribuitor de heroina. Nu imi propun, pentru ca problema de fond e alta.

Ei bine, problema e ca in Anglia s-a ajuns la stadiul in care nu mai poti sa discuti despre niciunul din subiectele de mai sus (si nici de multe altele) decat in soapta. Iar prin "discuti", nu inteleg "contesti" sau "negi", ci "dezbati". In clipa in care imi este frica sa aduc vorba la o chermeza despre faptul ca aproape musulmanii din Anglia se inmultesc ca iepurii (fact), sau ca eu mi-as lasa copiii sa se urce in copaci (fiction) ceva nu e in regula cu societatea in care traiesc.
Vreau sa pot sa vorbesc cu voce tare despre lucrurile astea si sa pot sa fac singur alegeri acolo unde este necesar, fara sa imi fie teama de oprobiul multimii sau vreun surghiun in afara suburbiilor plicticoase in care locuiesc robotii si unde isi conduc masinile eco-friendly. Vreau sa pot sa glumesc despre Pedobear si sa pot sa spun bancuri care incep cu "un evreu, un mexican si doi castori intra intr-un bar..." fara sa ma shushaie unu, sau sa se uite jenat in alta directie ca si cum nu ma cunoaste.

Si problema e ca nu scap nicaieri de papagali. Lasa pene in metrou, la scoala, in magazinul de comics, cu tine in pat, sub pat si pe youtube. De exemplu la clipurile cu animale, gen o secventa de 20 de secunde intitulata "Talking cat" in care o pisica mormaie ceva, care mie personal imi suna a instructiuni in japoneza. Pe langa sutele de comentarii gen "omg lul cute kitty xD" si cele semi-autiste gen "plz mall him to me il take care of them ;). all the biscuts will be there and i got 2 cats all ready well my sis and il kep them all safe till i put em in micro wave jk or am i?", exista INTOTDEAUNA cineva care spune "this is not funny :( this poor animal is suffering. stop laughing at a cat that is obviously being tortured". Sau ceva asemanator.
Ei bine, daca m-as putea teleporta langa persoana respectiva si nu ar fi vorba de un troll de 12 ani care colectioneaza "thumbs down", ma jur ca as face ca Michael Madsen in Reservoir Dogs "all you can do is pray for a quick death, which... you ain't gonna get". Apoi as spune, "this is K-Billy's Super Sounds of the Seventies" si in timp ce cant "Stuck in the middle with you" i-as taia o ureche.

Alaltaieri au venit niste unii in vizita la noi acasa, la ceea ce britanicii numesc cu mandrie Sunday Roast, iar eu as numi cu jena "pui cu morcov". Toata lumea s-a ghiftuit cu morcov pentru ca puiul era prea mic ca sa fie indestulator pentru 6 persoane. Eu m-am prefacut ca sunt satul dupa o aripa prost gatita, ca sa cedez nemancatilor pipotzeek suculenta. Toate bune si frumoase, la un moment dat la televizor apar nush ce homosexuali care faceau parada pe strasse in chiloti. Se pupa si unul ii atinge altuia scrotul in prime-time. Li se iau interviuri. Un shemale zice "this is the new normal folks!" apoi chicoteste. In camera lumea manca pui linistita. Eu rup tacerea (interupta doar ocazional de plescaitul morcovilor fierti), si zic: "I don't think advertising this as the new normal is proper". Se ridica priviri din farfurie. Unul mai grasun, care tocmai se pregatea sa apuce un copan cu o miscare duioasa de grebla, zice: "that's a primitive thought". Urmeaza o discutie lunga in care eu le-am facut cunostinta cu logica, dar in urma careia cred ca am ramas definitv incrustat in mintile lor netede ca "primitiv".

Trece o ora. Lumea se scobea tacticos intre dinti, cand intra o pisica in camera. O stim, e Bara, numita astfel dupa colega mea de la scoala, pentru ca amandoua se freaca de pereti si oameni si torc, amandoua vin si pleaca cand vor (indiferent esti in mijlocul unei conversatii cu ele sau nu) si amandoua te privesc cu ochi inteligenti, dar nu se pot exprima. Ma rog si deci intra pisica sa cerseasca de mancare, iar unul din britanicii care se jura pe crucea protestanta mai adineauri ca iubeste homosexualii ca pe propriul lui frate, ia o bucata de sunca si i-o face pisicii guler. La propriu. O leaga frumos, cu funda. Pisica incepe sa alerge frenetic prin camera incercand sa scape de sunca (sau sa o manance, dreacu s-o pieptene) si tocmai cand ma asteptam ca ceilalti 3 sa spuna "STOP THIS! THE POOR ANIMAL IS IN PAIN!" in cel mai curat stil youtubian, vine surpriza. "Coupe de grace" dupa cum ar spune Mandy in Grim & Evil. Pe fondul unei hahaieli generale, unul scoate telefonul si filmeaza. "This is going on youtube". Pai bine ma, de-astia-mi sunteti? Adica stai asa, aia care practic predica politically correctness-ul la necivilizatii din europa de est, ei bine, ei alearga o pisica prin sufragerie cu o bucata de sunca, rad ca idiotii si posteaza totul pe youtube? Pai sa nu-i bagi in pizda ma-sii?

Mi-am mai adus aminte in treacat, ca in 1998 cand eram in Boston si ma prefaceam ca merg la o scoala de vara, am desenat pe o foaie de hartie niste cruci intr-una din orele care ma plictiseau crunt. Una din cruci era "pattée" sau ma rog, un "Iron Cross", simbol destul de cunoscut al Luftstreikrafte, dar nu numai. Pentru ca, sa fim seriosi, e de fapt un simbol heraldic vechi de cand lumea, nu ceva specific nazist. Am desenat porcariile respective, dar cand am plecat am uitat sa mototolesc hartia si sa o bag in buzunar. Imi aduc aminte foarte clar ca a ramas pe masa.
A doua zi, de cum am intrat pe usa cineva mi-a zis "you're in trouble now..." Si pentru ca eram foarte nedumerit mi s-a explicat ca "you drew something bad..." Mi-am dat seama ca era legat de hartia de pe masa (care evident nu mai era acolo, ci probabil in mainile NSA sau CIA). Ma rog, long story short (vorba lui Hugh Fink), ce a urmat a fost ca tipa care ne tinea cursul respectiv mi-a tinut o morala de vreo jumatate de ora despre nazism si de ce nu e bine sa faci genocid. Chestie care m-a nedumerit teribil, pentru ca desi stiam si eu ca nu e ok sa omori cateva milioane de oameni ca sa faci sapun, nu intelegeam exact care era legatura cu un simbol heraldic desenat pe o hartie.

So... does anyone actually know how long can a little girl hold her breath?

Blast from the past

2009-08-13T04:51:00.009+03:00

RUMANIA

Sugerez functia Advanced Search, keyword: rumania. Atat.

Are we dead or is this Ohio?

2009-07-27T16:03:00.013+03:00

National Express este compania care detine printre altele Eurolines si care se ocupa in Anglia cu trenuri si autobuze cross-country. Toate bune si frumoase dar legenda spune ca nici un autobuz nu va astepta vreun pasager indiferent ca intarzie 5 minute sau doar cateva secunde si alearga in spate disperat. Asta desi autobuzele lor intarzie frecvent si considerabil.
De exemplu, intr-o zi rece de primavara autobuzul spre Leeds a intarziat 35 de minute. O doamna in varsta care astepta si ea autobuzul se agita teribil. Cat dadeam ture in jurul ei, am putut sa observ ca avea un mers comic, de pinguin imperial, usor stangace insa contrabalansand perfect din bratele mici si imblanite. Vorbea cu accent puternic est-european cu niste doamne din apropiere si am sesizat ca ma privea din cand in cand, dar nu direct, ci lateral, tipic avian.
Intr-un final si-a facut curaj si s-a apropiat. A facut conversatie de complezenta cateva secunde despre cum intarzie autobuzul, apoi abrupt si premeditat si-a arcuit gatul scurt si gros si m-a intrebat de jos in sus ce studiez. Eu am raspuns ce raspund intotdeauna la intrebarea asta. "Molecular medicine". E un raspuns defensiv pentru ca nimeni nu va incerca vreodata sa initieze o conversatie despre asta. E ca si cum ai spune: "I'm an atomic fission specialist". Ce poti spune? "Oh atoms... I love them"? Sau "fission, that takes me back..."?
Pe de-alta parte e un raspuns ambiguu prin care eu incerc sa las sa se inteleaga ca am oarecare radacini in medicina, insa ca nu sunt clinician, ci cercetator.
-What do you do?
-Well, I'm a waste disposal management technician
-So you're basically a garbage man?
-Uh, yea.
Si pentru ca a simtit mutarea mea defensiva, ca si ipocrizia din spatele aerului meu important, a inceput sa agite ambele maini in aer, submisiv prefacandu-se ca nu stie sa pronunte "mokeluar medicine". Ca sa ma flateze. "Molecular medicine" a intarit foarte corect imediat dupa, clipind pasareste din ochi. A lasat sa se inteleaga ca jocul s-a terminat si ca e randul ei. Apoi cu destula gratie -pentru ceea ce era in esenta un sac de cartofi- a facut o pirueta teatrala a carei singura menire era sa ii ofere avant centripet mai aproape de mine. Vroia sa imi sopteasca ceva. S-a uitat circumspect in dreapta si in stanga apoi a sasait: "My daughter is doctor here... I come see her every weekend". A ranjit cu subinteles, iar de sub buza flasca a rasarit un canin remarcabil de ascutit.
Si atunci mi-a picat fisa ca este un control freak si pentru cateva secunde mi-a fost teama ca vrea sa imi faca lipeala cu fiica ei. A matchmaker from hell. Ca se va aseza fara jena si cu ostentatie langa mine in autobuz si ca va trebui sa suport mirosul ciudat de supa de morcovi care venea dintr-una din papornite.
Brusc a cascat ochii si a impuns aerul cu degetul undeva in spatele meu, cu un gest scurt de general care ordona atacul. Si cu o voce pitigaiata, care mi-a amintit iarasi de pinguini si banchiza antarctica a zis "the bus! it coming!" M-am pierdut rapid in multime, spre coada sirului de oameni care urcau in autobuz, dand sansa pinguinului sa se aseze primul. Am trecut zambind pe langa ea si m-am instalat confortabil pe ultimul rand, intr-un scaun de piele care mirosea din cine stie ce motiv a ciocolata Rom. Ceea ce era oricum de preferat supei de morcovi.

Tot drumul am stat cu nasul lipit de geam, atipind cand si cand unui apus de soare neobisnuit de lung; ultimul fir de lumina crepusculara s-a stins abia la 11 noaptea. Prin hubloul intre-deschis de pe acoperis venea racoarea serii si cu ea, miasme de iarba uda, cranguri si iazuri. A fost cel mai frumos apus de soare de foarte mult timp. A fost si prima data cand m-am bucurat ca sunt aici.

2009-07-16T03:04:00.009+03:00

Sunt acasa. Am cea mai misto casa din univers. Si zau ca aveam nevoie de un respiro in care sa uit cum arata camera mea de gaming, ca sa imi placa din nou. E ca atunci cand mergi pe strada in Bucuresti, pe Magheru sa zicem si la un moment dat te uiti in sus la un bloc si te gandesti "wow, ce misto e acoperisul". Dar asta nu pentru ca acoperisul nu ar fi fost acolo cel putin din 1977, cat pentru ca nu te-ai uitat de fapt niciodata in sus. Pentru ca nu ti-a pasat.
Ma rog, n-am deloc rabdare sa divaghez despre cum nimeni nu se uita vreodata in sus (figurativ vorbind). Am sa va spun insa ca imi place calculatorul meu desfacut. Imi place ca placa video este racita de un ventilator de procesor scos din uz, care obisnuia odata sa raceasca un AMD K6 running at a whopping 200 de Mhz. Iar ventilatorul nu e lipit de placa ci se sprijina pe placa de retea PCI din 1999 si pe un pachet de carti de joc chinezesc de cea mai buna calitate, pe care scrie "PLAYING CARD COLLECTION: Dinosaures and co." La mine in camera nimic nu se pierde, nimic nu se castiga, totul se transforma.
Imi place ca tastatura face "clac" nu "pic" si ca tastele au cursa lunga. Imi place monitorul de 14" marca CTX care zace nefolosit intr-un colt. Pe monitorul ala jucam HOMM II cu Pinky in vremuri de mult uitate si pe care tot atunci am scrijelit amintiri. Intr-un colt scrie cu marker negru "Plx join #care", iar langa se gasesc doua stickere. Unul cu "Hot pepperoni" desprins de pe o punga de Chio Chips, iar celalalt "Ultimate 24hour Protection", desprins de pe cine stie ce Menen Stick. Mai scrie "T.T" si "SOJ??? U GIEV??" Soj e... de fapt nu conteaza ce e soj.
Imi place ca nimic nu merge din prima. Hardul cedeaza ocazional, iar eu resetez zambind. Stiu ca a doua oara va merge si chiar daca nu merge, nu ma grabesc nicaieri. Ieri a venit cineva sa repare netul. A incercat sa traga masa glisanta pe care statea tastatura si s-a prabusit totul peste el, pentru ca masa nu mai gliseaza ci cade. Nu e cel mai intuitiv mecanism, dar are personalitate.
Intr-un colt un perete mucegaieste. Acum un an m-ar fi deranjat indeajuns incat sa cer o reconditionare. Acum mi se pare ca estetica mucegaiului are ceva foarte boem. Toate subsolurile ar trebui sa miroasa putin a mucegai si sa aiba un perete scorojit. Pe masa calculatorului mai sunt o cana cu o pensula si doua pixuri uscate, un spray de vopsit soldatei warhammer si un aparat care se baga in priza si alunga tantarii. Mi se pare totul foarte misto. Oh oh.

Brundlefly

2009-04-22T00:07:00.015+03:00

Simt ca sunt altcineva. Vorba lui Jeff Goldblum in The Fly: "I'm becoming something that never existed before. I'm becoming Brundlefly."
Am constatat ca sunt altcineva destul de recent, cand mi-am dat seama ca zambesc fals oamenilor pe coridoare. Eu nu obisnuiam sa fac asta acasa. Acolo obisnuiam sa ma incrunt fals. Am devenit de-asemenea foarte intolerant, ceea ce poate parea paradoxal.

Cu mine pe etaj lucreaza Kato, un japonez. Kato isi taraie picioarele cand merge, ca pacientii cu deficit neuro-motor. Stiu ca e pe culoar pentru ca aud "hush, hush, hush, hush". Kato nu isi schimba hainele niciodata si sta pana noaptea tarziu sa lucreze. Intr-o zi, Gavin, care e un baietel in al doilea an de doctorat, mi-a spus: "Someday I will shit in that guy's mouth". Eu am zambit incurcat si atunci el s-a scuzat: "I will accidentally shit in his mouth", chestie care m-a mai linistit. De ieri insa Kato s-a clonat si astfel lucrurile au devenit mai complicate. A aparut un alt japonez si amandoi merg la fel, unul langa altul, ca doi oligofreni. Ies tarziu din birouri, pe inserat si lucreaza pana spre miezul noptii. Hush hush, hush hush, hush hush. Vorba fetitei blonde din Aliens: "they mostly come at night. mostly." Ceea ce imi aminteste de:

Sunt de parere ca oamenii pentru care cartea preferata e Harry Potter ar trebui impiedicati sa se reproduca. De fapt nu. Oamenii care aleg Codul lui Da Vinci sau Lord of the Rings sau Harry Potter ca "all time ever top 3 omglol" ar trebui loviti in mod repetat cu capul de o usa, apoi pusi sa scrie pe o tabla de 100 de ori: "I will not read and like books because they're trendy". M-am razgandit. Ar trebui ca toti oamenii care au o carte preferata (punct) sa fie adunati la un loc si ulterior separati de societate, iar intreg procesul sa fie numit "almost natural selection". Ce inseamna "carte preferata"? Din ce punct de vedere? Daca ai o carte preferata inseamna fie ca: A. ai citit 3 carti in total, fie B. you need to make a statement about yourself. Oricare din cele doua variante ar trebui pedepsita cu munca silnica la o fabrica de pantofi din Novosibirsk.

In lift e un poster pe care scrie: "Nicu + Aneta = pedofilie". Nu, nu scrie asta, ci scrie "please refrain from spitting or vomiting on the buttons. it's very unpleasant to clean." In aceeasi ordine de idei, pe usa de la intrare e un poster cu o tipa care are arsuri pe fata si pe maini, iar mesajul e "do not cook while drunk! It's the most common cause of severe burns for teenagers in UK". It is fucking DISTURBING, desi nu sunt sigur daca este mai ingrijorator faptul ca exista asemenea postere sau ca e nevoie de ele. Adica intrebarea e, cine este in targetul acelui poster? Cine da sa deschida usa, vede posterul cu "don't cook while drunk", citeste ce e scris, apoi spune: "oh, ok... good thing I read this shit, I was just about to pour whisky on my naked body and flip pancakes using my testicles". Adica pe bune, de ce ai vrea sa salvezi pe cineva care se imbata atat de rau incat se culca pe aragazul aprins? De ce ai vrea sa ii dai o sansa se se reproduca?

In alta ordine de idei am revazut Sunshine si mi-am dat seama ca este un fel de The Fountain si ca ar trebui sa aiba o categorie doar a lor: "Awesomeness, although I've no idea what the fuck they were talking about". Coloana sonora este electro-ambientala si absolut misto. Mi-am dat seama cat de misto este in timp ce ma uitam la film. Mi s-a confirmat cat de misto este cand am incercat sa gasesc melodiile de pe OST si mi-am dat seama ca n-au nici o noima scoase din context. It's just that good.
Ma rog, nu vroiam sa va spun toate chestiile astea. Vroiam de fapt sa va spun ca de la o vreme sunt altcineva si sa va explic de ce, dar nu am apucat. M-am luat cu altele. Nu-i nimic, am sa ma intorc la Jeff Goldblum care rezuma totul mult mai bine decat as putea eu sa o fac.

"It wants to... turn me into something else. That's not too terrible is it? Most people would give anything to be turned into something else."

Despre gastroetnocentrism

2009-03-08T19:59:00.014+02:00

Vroiam sa scriu despre altceva, dar m-am razgandit. Aruncati un ochi aici: http://www.whoppervirgins.com/

Azi am fost sa mananc la Burger King. Si nu e doar vorba de faptul ca viata de student intr-o tara straina te obliga sa te imprietenesti cu Subway, BK sau McDonalds. E vorba ca imi place Whopper. Pe cuvant ca imi place. Imi plac si cartofii de la Burger King, probabil mai mult decat aia pe care ii gateste mama acasa.
Ceea ce ma deranjeaza pe mine la reclama asta e departe de consideratiile tipice, de patriotismul de gang si de apararea valorilor nationale.
Chestia care ma enerveaza cel mai rau la reclama asta e faptul ca se erijeaza in misionari si totul incearca sa para un experiment social foarte important. Ceea ce ar fi cu siguranta deosebit de interesant si frumos daca ar duce medicamente unui sat izolat din Papua Noua Guinee sau de pe Amazon. In schimb ei duc un sandwich prost unor oameni care nu au nevoie de asa ceva, pipereaza totul cu o muzica de fundal foarte dramatica si iau un aer interesant, de misiune. O obeza din reportaj are titulatura "independent researcher", care din ce am inteles eu inseamna un fel de persoana care gusta din toate ca sa se asigure ca sunt conform standardelor. Au un elicopter, fac drifturi cu o Dacie etc.
In primul rand ca este vorba de un whopper, adica doua bucati de chifla si ceva ce este in esenta o chiftea si trei felii de salata intre. La un moment dat unul dintre papagali filozofeaza: "they (localnicii n.r.) were unfamiliar with the dynamics of it (hamburger n.r.)". Cum adica? What dynamics are those? WHAT IS THE DYNAMIC OF A SANDWICH? Sunt absolut sigur ca toti membrii comunitatii din Budesti stiu ce e ala un sandwich, ca sunt perfect capabili sa puna o chiftea sau parjoala sau cum req ii zic ei intre doua felii de paine si apoi sa o manance. Deci impactul "culturii americane" asupra taranului roman este nul, pentru ca singurul concept nou pe care reusesc sa il introduca este ala de "hamburger" si doar la nivel de concept, nu si de executie. Este la fel de relevant ca si cum ar fi venit sa le povesteasca despre Halloween.

In al doilea rand ei asociaza ideea de izolare cultural-informationala cu faptul ca cineva nu stie ce e un hamburger. Ceea ce intr-o anumita masura este adevarat, adica putem considera de la sine inteles ca in lumea civilizata notiunea de hamburger e foarte familiara. Si mai putem presupune ca cei care traiesc in izolare totala nu vor stii ce e ala un hamburger. Totusi, reciproca nu e valabila, adica daca nu stii ce e ala un hamburger nu poti sa te definesti ca fiind izolat sau primitiv.
Mai e o problema si anume ca izolarea informationala poate fi privita ca o chestie negativa, sau mai bine zis are conotatii peiorative, in timp ce faptul ca cineva nu stie ce e un hamburger e absolut irelevant. De ce are nevoie Badea Gheorghe sa stie ce e un hamburger si cum ii schimba asta calitatea vietii?
Ideea la care incerc sa ajung este ca toata constructia lor e sofistica. Premizele sunt ca 1. exista izolare cultural-informationala in afara lumii civilizate si 2. hamburgerii sunt apanajul lumii civilizate, iar concluzia e ca 3. whopperul are relevanta cultural-informationala. Ceea ce este eminamente idiot. In ciuda a ceea ce incearca sa ne sugereze, whopperul nu are nici o relevanta, desi reprezinta intr-adevar o informatie. Este un produs culinar ca oricare altul, "an american phenomenon", cu deosebirea ca este ceva mai raspandit si mediatizat decat sushi-ul japonez.

Apoi, privind dintr-o perspectiva profund subiectiva, de patriot expatriat, ma mai intreb retoric ce cauta satul Budesti, alaturi de Kulusuk si Isortoq si Baan Khun Chang Kian? Inteleg ca in Kulusuk si Isortoq si Baan Khun Chang Kian trebuie sa ajungi cu elicopterul, respectiv cu Land Rovere pe drumuri neasfaltate prin jungla. Dar in Budesti ajungi totusi pe drumul national.
Baietii astia nu realizeaza nici ca atunci cand au intrat in Budesti, Jud. Maramures, au intrat impreuna cu 3 Mercedes S-Klasse si 2 BMW X5, dintre care doua erau conduse de cetateni germani veniti sa faca turism rural, iar celelalte 3 erau conduse chiar de fiii satului veniti inapoi de la munca din Austria. De-altfel intr-una din imagini, pe la minutul 6:15+ putem vedea o ditamai casa roz, kitsch pana la ultima caramida, dar cu siguranta destul de scumpa incat sa fie construita cu euro, nu cu lei si apoi vopsita cu zeama de capsune. De-altfel tipica.

Toata actiunea asta, pe care sunt sigur ca s-au cheltuit multe milioane de dolari este inutila si penibila. Este stupid ca fac misionariat cu un sandwich, indiferent de ce contine el. Nu aduc laptop-uri sau internet unei tari de lumea a treia, nu aduc medicamente unui sat izolat din Groenlanda, nu aduc vaccinuri unui sat din Thailanda. Aduc un produs ieftin, de proasta calitate, neimportant (puteau fi capace de veceu parfumate la fel de bine), unor oameni care nu au nevoie de asa ceva si dramatizeaza totul pentru greutate. Ba mai mult, ii pun pe localnici intr-o lumina nefavorabila, ca si cum faptul ca un inuit nu stie ce este un hamburger (mai precis un whopper), este o vina sau un neajuns pe care ei il corecteaza.
Nu vreau sa intru intr-o discutie interminabila despre cum e chiar un lucru pozitiv ca exista colturi din lume unde se pastreaza traditiile inca intacte si neafectate de minunile corporatiste, pentru ca discutiile interminabile sunt lungi. Si dureaza. Asa ca nu am sa o fac. Nu am sa intru nici intr-o discutie despre cum faptul ca pentru americani "cultural sharing" inseamna sa iti ofere un hamburger.

Asa ca va mai spun doar ca m-as lipsi cu draga inima de whopperul pe care tocmai l-am mancat, m-as lipsi si de Subway, de McDonalds, de Nord See si de Nandoz, ca sa fiu acum in Maramures, mancand o tocanita buna, la lumina candelei. Cu un caine langa si purici pe mine.

2009-03-04T03:17:00.014+02:00

Top 5 videos of all time. Si sunt sigur, nu doar ale mele.

1.

2.

3.

4.

5.

Conditiile au fost simple. Nu a fost indeajuns ca videoclipul sa fie misto, trebuia ca si melodia sa fie pe masura si impreuna sa iti dea acel tingly-feeling ca totul este absolut perfect.
Initial a fost un top 20, apoi un top 10. Printre cei exclusi cu durere in suflet se numara: The Presets - If I Know You, Beastie Boys - Sabotage, Beirut - Elephant Gun, Caribou - Hello Hammerheads, Angus and Julia Stone - The Beast, Sebastien Tellier - La Ritournelle, A-Ha - Lifelines, Therapy - Diane sau Devendra Banhart - A Ribbon. As fi vrut ca toata lumea sa ia locul 1, dar fotbalul de joaca pe goluri, orice meci incepe de la 0-0 si castigator poate fi doar unul. Sau 5.

"Be sure to leave your underpants with someone you can trust"

2009-01-29T03:35:00.016+02:00

Miercuri am fost sa ma joc Magic. Toate bune si frumoase, ca deobicei. Ma asteptam sa castig destule meciuri incat sa imi permita sa sper la vreun loc fruntas, dar nu destule incat sa iau efectiv un premiu. Ma asez sa joc primul meci cu un papagal pe care il stiam de la un concurs anterior. Tipul arata cam ca un Steven Spilberg anorexic, in plus se agita si ofteaza tot timpul si ii transpira mainile. Asa ca dupa ce l-am batut nu am mai dat mana cu el, ci i-am facut doar semn din poigne.
La un moment dat, naiba stie cand, vine intrebarea dintotdeauna "where you from?" desi am mai raspuns la ea de vreo 60 de ori in cadrul aceluiasi grup. Si in timp ce evitam milimetric mana transpirata care dadea sa se aseze undeva langa pachetul meu de carti, spun "Romania". La care un tip de langa, pe care ma jur ca il vedeam pentru prima oara la un turneu, zice: "no, si eu!" Sa fac apoplexie si alta nu. Adica, ma intelegeti, una e sa intalnesti un roman la coada la alimentara sau ma rog, la o partida de pescuit stavrid si alta e sa il intalnesti intr-un loc gen un turneu de MG, intr-un orasel din nordul Angliei. Apoi ma uit mai atent, destul de atent incat sa vi-l pot descrie acum ca fiind genul de baiat pe care familia il vedea bodyguard, pentru ca toate trasaturile promiteau inca de mic. In final insa, dezamageste teribil, pentru ca nu creste destul de mult in inaltime.

Purta o bluza de trening, din aia cu scris sclipicios pe vreo 3 randuri, tipic romaneasca. Altfel un tip simpatic, cam plin de el, dar simpatic. Am vorbit ceva vreme, pentru ca va dati seama, eram absolut infometat, dar nu doar sa vorbesc romaneste, cat sa pot in sfarsit in Pastele ma-sii sa le dau peste nas englezilor facandu-i eu pe ei sa se simta in plus la masa. Am indurat destul incapacitatea lor patologica de a purta un dialog (generalizarea se refera strict la comunitatea MG) si momentele penibile in care trebuia sa stau singur intr-un colt intre meciuri pentru ca nu aveam cu cine sa vorbesc. Motiv pentru care in seara aia am vorbit romaneste cu toata gura, am ras tare si am aratat cu degetul, efectiv toata pleiada de mitocanii posibile. Si ma ungea pe suflet cand ii vedeam cum se perpelesc pe langa noi si trag cu urechea, doar-doar or intelege o vorba. M-a uns si mai tare cand s-a ridicat Spilberg de la masa spunand: "I can't understand what you're saying, so I'll leave you". Aproape ca imi venea sa il trag de una din manecile jilave si sa ii spun "please, could you say that again, but this time while I record you?"

Ma rog, revenind la amicul meu roman, va mai pot relata ca spunea "man" dupa fiecare propozitie, ba mai mult, era ca un fel de semn de punctuatie, functionand si interogativ si afirmativ si exclamativ. Era plimbat prin lume, adica niste ani la munca (?) in Spania si SUA, iar acum era aici "si la studii si cu treaba, man". Un fel de "si io p-aici" destul de dubios, dar care se potrivea excelent cu restul portretului. Avea si o tendinta cam enervanta sa aiba o parere diferita in legatura cu orice, dar nu de tip "educated guess", ci mai mult in stilul "nu e, man, iti zic eu... le stiu cu d'astea".
Cu oameni care intra intr-o polemica in felul asta, ai doua optiuni: pe de-o parte sa fi agresiv si sa ceri socoteala, explicatii, demonstratii logice, caz in care risti sa se aprinda spiritele, sau pe de-alta sa spui "aha, ok" si sa schimbi subiectul. Am ales varianta a doua chiar si cand mi-a spus ca a cheltuit mii de euro pe carti, desi sincer sa fiu asta e o afirmatie atat de aberanta pentru timpul pe care il petrecuse el jucand, incat l-ar fi facut si pe Pinocchio sa se cutremure.

La finalul concursului, rasete, cortina, un loc onorabil pe podium si drumul spre casa. Amicul meu ruman zice: "hai ca te conduc, mai stam de vorba". Una-alta, la un moment dat rascruce de drumuri. Dibuiesc eu pe intuneric ca tre sa o iau opus de cum merge el asa ca zic, naiv cum ma stiti:

-Adresa de mail?
-N-am. Nu le am cu d'astea.
-Nu le ai cu adresa de mail? Bine, dar numar de telefon?
-Da, hai ca te sun eu daca e.

Si da sa plece. M-a blocat faza. Zic :

-Stai motane, vrei sa-mi ghicesti numarul, sau cum? Hai ca te sun pe telefonul tau ca sa ai numarul meu.
-N-am telefonul la mine.
-Bine dar numarul il stii, nu?
-Da.
-Care e?
-432874230... hm... 9432742... 30943... 2
-Ok, iti dau un beep, spun eu si incep sa formez numarul.

In timp ce vorbea cu mine facea deja pasi in directia opusa. Zic:

-Stai oleaca sa sune, unde te grabesti... Asa, a sunat. Acum ai numarul meu. Poate ne mai vedem la vreun concurs.
-Bine. Salut.

Numai ca in timp ce luam distanta imi suna telefonul in buzunar. Era numarul pe care tocmai il apelasem. Ma intorc spre Gigi:

-Cumetre, vezi ca suna cineva de pe telefonul tau.
-Zau? Ia da sa vad.

Ii intind telefonul. Omul il ia, se uita la el, ii aprinde display-ul, apoi il cantareste putin in palma, cam cum fac samsarii de telefoane cand vor sa se lamureasca daca are mecanism inauntru sau e fake. Numai la numar nu se uita. Intr-un final ridica ochii in sus, se gandeste. Imi intinde telefonul inapoi si zice:

-Cine stie...? Hai, noapte buna.

Am ras tot drumul spre casa. Am ras si cand mi-am dat seama ca imi lipsesc carti din cutie. Si in timp ce ce ma spalam pe dinti, m-am straduit sa ma conving ca le-am uitat pe una din mese. Despre ce altceva sa fie vorba? Am mai ras putin singur, apoi am stins lumina.

Pwnt

2009-01-17T12:08:00.012+02:00

Azi dimineata la ora 7 ma trezeste un telefon de pe un numar necunoscut de Romania. Vocea unei tipe la fel de necunoscute zice:

-Buna dimineata, cu E. va rog.

-La telefon.
-Oh, atunci am gresit, imi cer scuze...

Si imi inchide.

Some penguins are old TV shows

2009-01-13T18:32:00.021+02:00

Bun. De ieri pana azi am fost la un "residential induction event", chestie care este in esenta, o suita de workshop-uri si seminarii, in continuarea celei despre care va spuneam ca am participat in Octombrie. Diferenta remarcabila ar fi ca totul s-a petrecut la un hotel, care este de fapt un mic castel intr-o padure, ca am stat peste noapte si ca totul a fost achitat de facultate. Mii de hectare de iarba si copaci, gradjuri, labirint de bucsusi, cai, caprioare, terase de piatra cu balansoare. Ma rog, genul de loc unde poti sa mergi sa iti scrii testamentul in liniste si apoi sa mori la umbra unui mesteacan batran care a prins si timpurile elizabetane.
Workshop-urile si training-urile sunt cele mai tampite inventii vestice. Te aduni cu niste unii intr-o camera si faci exercitii de relaxare, teste psihologice si dezbateri stiintifice cu nivelul academic al unui "tara, tara, vrem ostasi", din clasa a 4-a. Azi dimineata, de exemplu, am fost impartiti in 2 grupuri de vreo 30 de oameni si fiecare subgrup de 4-5 a avut de pregatit o pozitie pro sau contra vivisectiei (experimentarii pe animale). La celalalt grup s-a discutat pro si contra celule stem, chestie care era oricum ceva mai interesanta. Ma rog si deci eu impreuna cu cele 3 fete din subgrupul meu am avut de pregatit un "scientitst approach to vivisection", adica pro. S-au expus parerile pro, apoi viziunea pacientilor/doctorilor, apoi au venit cei contra. La final trebuia sa ne injuram reciproc intr-o dezbatere deschisa, in care se ridicau maini si se aruncau ocari. Am sa citez un argument pe care partea adversa il considera logic:

"Some rats don't react the same as human in some tests. For example, anxiety can't be induced in rats the same as humans, and as such, it is this group's conclusion that rats aren't suitable for human drug testing in general."

Uh?

Hello and welcome to fallacy-ville, population you. Am fost mandru de mine pentru ca m-am pastrat destul de calm cat se certau ei intre ei, dar la un moment dat, cand o gagica a zis ceva de gen "animals are equal to humans, what makes us so different?" nu am mai rezistat. Si desi mi-a venit sa ii spun "stfu, you intellectually undeveloped shaworma maker", am fost Captain Obvious si am spus "because we have a conscience". Raspunsul ei a fost "how do you know animals don't have a conscience?" si in mod sincer m-a blocat, pentru ca nu ma asteptam la ceva atat de stupid. Apoi, ca sa se asigure ca este victorioasa si ca sa ma asigure si pe mine ca poate merge chiar mai departe, a mai spus "if humans are superior, we should be humane. If we don't show humanity to animals, we're not superior". Din fericire fix in clipa in care ma pregateam sa ii infig un creion in ochi si sa ii desenez cu sange pe fata cuvintele "logical fallacy", a intervenit altcineva cu un alt argument si nu mi-a mai pasat.

Dupa ceva timp, in care am fixat obsesiv un picior de scaun, cineva a spus "why do we test on animals for unimportant reasons such as pain relievers?" Si pentru ca raspunsurile la aceasta intrebare erau chiar mai stupide decat intrebarea, am facut din nou alegerea nefericita de a raspunde: "chronic pain is a pathology in itself and it substantially lowers the quality of life for many people. It is just as important as many per se diseases for which we test drugs on animals." Stiti care a fost raspunsul ei? "Yes but why do we need to test them? Can't we just take Nurofen?" Mai tineti minte serialul ala de comedie de pe ProTV cu un tip, Marty cred, care de fiecare data cand spunea sau i se spunea ceva, vizualiza totul sub forma unor imagini din filme vechi, la care se uitase cand era copil? Ei bine si eu am vizualizat imaginea din 2stupid dogs cand Big Dog trebuie sa se gandeasca la nush ce si in loc de creier apare un tip gras cu mustata, langa un lift cu semn de "Out of Order", care plange: "I can't fix it... I can't fix it..."
Bine, ca sa fiu corect, nu toti au pregatire medicala, de fapt cred ca eram 2 in total. Restul sunt plantologi si botaniste, biochimisti, geneticieni si viitori specialisti in capuse, omizi si nush de prigorie din Scotia, care e pe cale de disparitie. Pentru ca la workshop-ul asta au adunat toti studentii care fac un PhD in facultatea de Biological Sciences, indiferent ca fac medicina moleculara sau ecologie. Asa ca poate nu era tembela, ci mai degraba total in afara subiectului. De aceea si nu numai, nu am aruncat cu nimic in ea ci m-am marginit sa imi inchid pixul si sa ma scarpin pe burta.

[to be continued]

"Pe avion"

2009-01-11T04:15:00.010+02:00

Ador sa zbor spre Romania. Intotdeauna inbarcarea in ultimul avion este legendara, ca un fel de dus rece cum ca de fapt suntem facuti din alt material. Pe un perete in drum spre universitatea mea din Leeds, scrie "we are all made of the same energy", chestie care m-a lovit ca adevarata facand tranzitia Romania-Anglia, dar nu si invers. Acum nu vreau sa par snob sau cu nasul pe sus odata plecat in tari straine, cu atat mai mult cu cat nici nu consider toata povestea cu zborul spre Romania ca pe ceva negativ, cat mai degraba ca pe o experienta de mare efect.

In primul rand ca avioanele spre Romania au mereu intarziere si sunt mereu asezate la coada ultimului terminal din aeroport. Dupa drumul de 40 de minute pe jos, atunci cand ajung in sfarsit la terminal ma astept sa fiu dat afara din camera de asteptare si asezat la coada. Ceea ce s-a intamplat si cand am zburat pe 19 decembrie. Apoi brusc observi ca felul de a fi si de a arata al oamenilor se schimba si el si ma refer aici in mod specific la sapca de piele purtata sugubat cu cozorocul spre in sus. La papornite. La blugii cu incrustatii. Sigur exista categoria celor care au depasit faza asta si incearca sa adopte o eleganta kitsch, asa cum in strainatate vezi destul de rar. Si voi da din nou exemple precum o haina din pene sintetice de pinguin, cercei de aur din aceia mari si rotunzi, ochelari chic si nu in ultimul rand adidasi albi (pe aceeasi persoana).

Pe 19 decembrie boardingul in sine a durat cam 45 de minute din cauza ca toti mocofanii care se intorc in Romania de sarbatori simt nevoia sa cumpere 10 sticle bautura din duty-free. Nu stiu in ce masura e mai ieftina, dar traditia ante-deluviana se pastreaza. N-am putut sa nu aud o conversatie intre un el si o ea, in care el ii tot explica "tre sa iau si io, 3-4 sticle ca romanu', ca stii cum e, vine sarbatorile, mai o petrecere la un vecin, mai o astea, nu poti sa te duci cu mana goala, asta e, ce sa mai". Aparent pe tip il chema Vasile. Ma rog, ca urmare a acestui fapt unora li s-a explicat ca au prea multe pungi, ca sa mai lase bagaj la cala etc. Intr-un final m-am urcat in avion si m-am ascuns in 29F, la geam, singur pe trei scaune, pe penultimul rand. Avionul s-a umplut repede cu alti mocofani. Multi mocofani. In fata mea s-a asezat un tata cu fiul lui, amandoi din categoria "daca nu in inchisoare, atunci macar munca cinstita, la schela". Tatal a avut initativa si s-a revoltat imediat cum ca "aueoleo cum e astia sa moara familia mea, ne pune, ne scoate, dracu' sa-i ia cu aeropoartele lor cu tot". Ceea ce mi s-a parut la acea data destul de corect.
Apoi, la 2 randuri mai in fata s-au asezat 4 tipi pe la 40 de ani, din categoria "bodega din Plaveni, judetul Vaslui". Mi-am dat imediat seama ca s-au urcat in avion pentru ca unul striga din dreptul randului 2 prietenului care apucase sa ajunga la 27: "-Nelule, esti pe interval? Care loc il ai trai-ti-ar?" Dupa ce a hahait cat sa auda tot avionul, Nelu raspunde: "-Da ma Sandule, am locul alfa". "-Da' eu cat am? Teta? Care e teta, ma? Litera C?" "-Da ma, acu' misca incoace". "Stai ma, nu vezi ca e astia in fata?"

Mai trecusera 10 minute si tot nu decolam. Capitanul ne-a anuntat in engleza ca mai asteptam o gagica. Nelu s-a sesizat imediat, pentru ca era fluent probabil in multe limbi straine si le-a explicat colegilor de palier: "-O asteptam pe una, hai fa, freca-te-ar tata in gat". Unul dintre prietenii lui Nelu a considerat ca e momentul sa faca o gluma, un banc, o anecdota, asa ca a spus ceva gen: "-Asta e fosta mea viitoare sotie, ma". Hahaiala a continuat la intesitate si mai mare. O asteptam pe Gina oricum, cea cu adidasi albi si pene de curcan pe trunchi.
Tocmai ce ne pregateam sa decolam si Nelu nu mai avea rabdare. Ca Timpul lui Marin Preda. Cand mi ti se ridica odata la o stewardesa si ii zice pe engleja "Beer?" "Sorry sir, wait another 10 minutes and we will serve drinks and food, you haven't even had dinner yet". "-But I'm thirsty". Ceea ce, din nou, este cat se poate de sincer si corect. Apoi a ciupit-o de fund si s-a asezat cuminte la loc.

Intre timp, in departare si-a facut aparitia un cuplu, el si ea (m-am obisnuit sa precizez), pe care am sa ii numesc intuitiv Fam. Ionescu. Sunt vecinii tuturor, i-ati fi recunoscut usor. Ea parea profesoara de biologie sau contabila la o firma de import-export, el inginer sau ceva pe-acolo. Genul de cuplu putin mai plimbat si ceva mai curat, intelectuali, dar doar de o generatie.
Fac o paranteza ca sa precizez ca din cauza faptului ca era avion spre Romania, de sarbatori, toate compartimentele de bagaje erau pline doldora cu toate ciorobutele si sacosele Nike pe care le carau Nelu si compania, indesate pana la refuz. Eu, prevazand in mod remarcabil situatia mi-am bagat rucsacul la picioare. Ca doar nu o sa il las pe Nelu sa mi-l storceasca sub greutatea sticlelor de sifon. In urma romanizarii avionului stewardesele s-au simtit obligate sa instituie o regula de bun simt si anume, au rugat politicos pasagerii sa isi ia subele in brate.
Bref, Familia Ionescu da sa se aseze, iar madam Ionescu da sa indese paltonul in compartiment. Stewardesa s-a sesizat imediat si a incercat sa ii explice care e politica. Si abia atunci a devenit aparent ca, desi Fam. Ionescu s-a plimbat prin Amsterdam inainte de Craciun, este totusi civilizata doar de o generatie. Pentru ca madam Ionescu a inceput sa dea din plisc. Ca i se pare absurd sa isi tina paltonul in brate, ca e bataie de joc, ca ea a platit bilet. Se ridica vocea. Domnul Ionescu a luat cavalereste apararea doamnei Ionescu, cu o engleza exersata din greu in Microsoft Excel si la filme inchiriate sambata la Diverta, ca e "outrageous" si ca pana mea, "this is stupid". Scandal in toata regula. Imi venea sa ma ridic sa zic "taci req si stai jos. Ti-a garantat cineva locul de haina din compartiment cand ai cumparat biletul? Eu tin la picioare rucsacul, boule." Dar n-a fost nevoie pentru ca a venit pilotul ca sa apere o stewardesa foarte chinuita si care blestema in gandu-i tot neamul romanesc. De-altfel stewardesele si-au tot dat coate cu subinteles si au dat ochii peste cap. Stiam ce isi soptesc despre noi. Si despre mine.
Vine mancarea. Tipic KLM, chestii dietetice facute din fibre de frunze si alte ierburi. Nelu s-a plans cateva minute bune ca asta nu e mancare, ci bataie de joc. "Ia sa o intrebi pe una d'asta (stewardesa n.r.) ce mananca la micu dejun? Ce o sa zica? Un salam, o sunca, o branza, o astea, nu prostii". Acelasi Nelu a cerut de 4 ori bere si a ciocnit cu prietenii de "la multi ani si sanatate!" de tot atatea.

Dupa toate astea am adormit pentru ca aveam febra si mi-era rau. M-am trezit cand am aterizat, destul de dur de-altfel, dar perfect explicabil tinand cont ca pana si pista de aterizare din Romania este plina de gropi. Unul din prietenii lui Nelu zice "-Ba, sa moara familia mea, ne-a zguduit asta! Credeam ca nu mai apuc sa buciardez vreodata". Si uite asa s-a destramat iluzia potrivit careia Nelu si prietenii lui au fost la studii in Amsterdam.
Cand am iesit din avion m-am bucurat ca sunt acasa.

Monkey Bussiness

2008-12-12T15:27:00.005+02:00

Ok, deci Bara este o tipa despre care va pot spune acum ca arata ca o maimuta, ca rade tot timpul si ca se freaca de obiectele din decor cand vorbeste. Nu sunt sigur daca asa mi se parea si inainte si nu imi dadeam seama, insa cert este ca acum stiu.
Ieri trebuia sa vorbesc niste chestii cu ea legat de un training la microscopul electronic, pentru poimaine. Doar nu era sa o caut prin laboratoare si birouri, asa ca am facut ceea ce ar fi facut orice om normal. M-am dus sa mananc. Apoi l-am intrebat pe colegul de computer, de cubicle, de suferinta, care e adresa ei de mail. Care era ceva gen blablaBM@whatever. Ma jur pe toti sfintii in postul Craciunului si ma inchin la Preasfanta Nascatoare si Atotstiutoare Maria, ca nu m-am gandit la ea vreodata facand analogii zoologice si nici nu mi-am imaginat-o vreodata excesiv de prehensila si sarind de pe liana pe liana. Ma jur si ca n-aud bine, asa ca am spus ce ar fi spus orice om normal in situatia data:
- B... M... "M" from "Monkey"?
Colegul meu a cascat ochii mari, apoi mi-a zis in soapta:
- Don't call her that.

Welcome to awkward-ville. Population: you. Nu m-am dezvinovatit decat sumar, pentru ca eram mult prea ocupat intrebandu-ma de ce cuvantul "Monkey" e faux pas in ceea ce o priveste. Sa inteleg din asta ca a mai fost vazuta ca o maimuta si inainte? Ca este un trend general care trebuie stopat? Ca eu eram considerat ca facand parte din comunitatea destul de mare a celor care o vad acoperita de par si scobind fructe de Mango?

Stay a while and listen...

2008-10-20T20:38:00.005+03:00

Nu stiu cati dintre cei care citesc aici vor intelege, dar pot sa ofer o analogie perfecta pentru cum ma simt eu in Anglia. Cei care au jucat Gothic sau Neverwinter Nights vor stii ca atunci cand intri intr-un oras (sau orice fel de asezare medievala), exista grupuri statice de oameni care stau si discuta aceleasi lucruri la nesfarsit. Dialogul are maximum 4 replici, deobicei lipsite de importanta, lucruri triviale, barfe. Sunt, desigur, pusi acolo ca sa ajute la imersia jucatorului in universul respectiv, ca sa para totul mai uman sau aproape de realitate si ca sa nu se simta jucatorul prea singur. Probabil ca nu si-a imaginat nici unul dintre game designeri ca eu am sa ma opresc sa ii ascult cu atentie. Dar m-am oprit si i-am ascultat de multe ori, pentru ca eram curios ce erau programati sa spuna si pentru ca uneori te simti singur si in jocuri (senzatia de a face questuri intr-o padure intunecata plina de orci nu este dintre cele mai placute si in general orice astfel de oras iti ofera o oarecare liniste).
De 3 saptamani incoace mi se pare ca ma plimb pe langa astfel de grupuri de oameni care discuta aceleasi lucruri la nesfarsit. Vorbesc aceeasi limba, pe acelasi ton si cam pe aceleasi subiecte ca personajele din jocuri. Poate ca este faptul ca identific sezatia de oras nou dintr-un joc, cu cea din realitate. Poate ca apusurile de soare din Gothic 3 seamana foarte mult cu cele din Anglia (nu ma judecati prea aspru, e o constatare obiectiva). Sau poate ca sunt pur si simplu foarte singur.

Le Vent Nous Portera

2008-10-07T02:35:00.010+03:00

(Click me) "Lili take another walk out of your fake world" (click me)

Ploua de 3 zile in continuu. Si odata cu ploaia a venit si realizarea faptului ca nu apartin, ca nu aici trebuie sa fiu. Nu este vorba de Anglia, e mai degraba vorba de cariera pe care am ales-o. Poate ca este lipsa oamenilor cu care eram obisnuit, pentru ca am inceput sa vorbesc singur, sau poate ca este vina tipului care a plecat in Galapagos. Insa am constatat ca aici lucrurile functioneaza diferit fata de ceea ce stiam in Romania. Spre exemplu, aici nici o cariera nu este batuta in cuie. Exista probabil limite, dar este la fel de posibil ca un inginer de sunet sa devina biolog, cum este ca un sportiv sa devina electronist, cu conditia sa urmeze niste cursuri. Spre diferenta de Romania unde, daca ai terminat medicina, trebuie sa devii medic, sau oricum trebuie sa incerci.
Ceea ce am ales eu aici si care se poate numi foarte generic biologie moleculara, este foarte misto, dar de fapt nu ma intereseaza, asa cum nu m-a interesat de fapt nici medicina, dar sistemul care functioneaza aici imi permite sa nu fac asta mai departe. Da, am sa termin doctoratul si poate ca, accidental, am sa fiu chiar bun la ceea ce fac, dar atat. Aici se va opri contributia pe care am avut-o la lumea stiintifica medicala. Aici se opresc obligatiile sau teama de judecata publica, de prejudecati, de mine insumi.

It's never to early to think about your next move. Statistics show that approx
14% of Leeds researchers will stay in the field, either in academia or go into
research outside of University. We are holding a day that will allow you to
explore those options and others too. We have people from: FBS Leeds; Astra
Zeneca; a patent law firm; a Cancer Charity; a Post Doc and a small Biotech Co.

Mama aduce un argument valid in discutie si anume nevoia oricarui om de a fi realizat ceva, pentru ca atunci cand este la apusul vietii sa poata sa spuna "da, ei bine, am lasat o urma undeva". Si poate de aceea visul meu de a nu face nimic, nu este viabil. In mod ideal as vrea o viata cehoviana, cu chermeze si serate la tara, cu o veranda primitoare, cu zapada iarna si caldura insuportabila vara, cu un caine foarte pufos si cu o situatie financiara semi-precara dar boema. O vreme m-am mintit ca poate voi reusi cumva sa ating acest ideal, de a nu face nimic. Premizele erau acolo. Singura conditie necesara pentru un astfel de trai si cea de care depindea linistea mea sufleteasca era sa fi avut la activ cat mai multe grade universitare.
Motivul nu e unul obscur cat foarte evident. In situatia, de-altfel probabila, in care s-ar fi ivit un proletar pe veranda mea, langa hamacul meu, clatinand condescendent din cap si scuipand dispretuitor pe cainele pufos, apoi spunand "esti un pierde-vara", m-as fi putut uita la el razand. As fi spus "amice, uite copia ta din dosarul meu personal. Am intrat la Sava, am terminat medicina, am facut un doctorat in biologie moleculara. Intelegi? Pot dar nu vreau. Imi permit sa nu vreau, desi pot. Sunt un pierde-vara BY CHOICE."
Dar as fi intr-adevar fericit? Probabil ca nu. Mama mai spune ca dorinta de a realiza ceva arde destul de vie. Asa ca solutia onorabila pare a fi sa fac totusi ceva, dar ce vreau eu, for a change. Tipul care a plecat in Galapagos a gasit calea si am sa o urmez si eu in curand. Au fost si sunt voci care imi explica tot felul de elucubratii de tip "asteapta sa incepi lucrul la doctorat, o sa ti se schimbe perspectivele". Horse manure. La fel mi s-a spus cand am dat la liceu, apoi la facultate. Parintii mei au trait cu speranta ca, la un moment dat, ceva va declansa in mine dorinta de a fi medic. Ca ma voi indragosti iremediabil si irecuperabil de una din ramurile medicinei clinice si voi da rezidentiatul. Nu s-a intamplat, ba dimpotriva am fost un student mediocru, acolo doar pentru ca era o chestie mai prestigioasa decat a face pur si simplu biologia. Sau nimic. Totusi, cand a fost vorba de pasiunile mele din copilarie am fost intotdeauna entuziast. Este, daca vrei, impresia pe care o lasa sarbatorile de iarna din copilarie oricui si care nu se mai schimba niciodata. Pe unii ii marcheaza in sens negativ, altii traiesc un an efectiv doar pentru zilele in care decoreaza pomul. Sau ca prima dragoste. Sau stii faza aia cu bebelusul care e pus sa aleaga bani sau un creion sau o manusa de box? Ei bine in cazul balenelor sau al dinozaurilor e acelasi lucru, dar cu amprenta asupra constientului. Iar daca in Romania limitele erau impuse de sistem, aici nu ma opreste nimeni sa fac ceea ce imi place.

http://www.accobams.org/2006.php/pages/show/249

La primavara sper sa fiu pe un vas in nordul Scotiei. See you there. Pentru ca atunci cand se va trage cortina voi doar eu cu mine insumi. Si pentru ca, in definitiv si acolo ploua.

2008-10-04T18:37:00.001+03:00

Johnny Depp wannabe? Chiar el. Luni pleaca in Galapagos ca sa studieze imunologie pe leii de mare.

I'll just go die somewhere now.

On the other side

2008-09-30T01:05:00.012+03:00

Da, ei bine sunt in Anglia. Azi cica a fost primul curs din ceva ce se numeste Induction Week. Can't be bothered to care. Atmosfera in sine e misto, dar cu riscul de a generaliza, pot sa afirm ca imi cam dau cu flit toti mai putin profesorul care mi-e supervisor. A fost super de treaba si m-a plimbat prin campus, a ras tot timpul, e fun omu'. In ceea ce ii priveste pe restu', tre' sa intelegeti ca daca nu vorbesti limba lor esti din start sub ei, iar in clipa in care intreaba "where you from?" e game over. Ideea e sa apuci sa funny and charming PANA atunci ca sa ai o sansa.
La cursul de azi a stat una langa mine, o urata. Anyway si la un moment dat tipa care ne explica acolo zice: "laptop is jammed, take this moment to meet the person next to you". Welcome to awkward-ville, population: YOU. Totusi, imi iau inima in dinti si zic "hi, what are you in for?", j/k, astea, nush ce... ca in lift. Ea a balmajit ceva acolo si acum nu stiu nici macar sa spun ce litere ale alfabetului continea numele. Atat de putin am inteles sau atat de putin m-a interesat. Oricum, discutam ce discutam si apare inevitabil intrebarea "from?" Zic "uh, Ro.... mania?", la care ea "oh, ok", apoi se lasa tacerea. N-am inteles exact ce fel de "oh, ok" a fost. Adica a fost "oh, ok, fuck off then" sau "oh, ok, I have no idea where that is so I better shut up while I still appear ugly but clever" sau "oh, ok, I suddenly stopped caring".
Pe de-alta parte s-a bagat unu' in vorba cu mine, un Johnny Depp wannabe si discutia a fost super relaxata si ok. Am indraznit chiar sa glumesc, iar el a ras; evident ca in gandul meu eram "OMG I MADE A FUNNY!" Ma rog, bref, depinde deci de la caz la caz, dar per total nu sunt foarte prietenosi si ca urmare cred ca trebuie abordati mai agresiv.
In primul rand ca trebuie sa dai intotdeauna vina pe celelalte etnii ca sa uite ca si tu esti o minoritate defavorizata. Johnny Depp mi-a zis ceva de genul: "hey, I heard they lost one of your luggages". Ce era sa zic? "No I was late for the airport and, although I begged and pleaded like a dog, they wouldn't let it on the plane?" Parca nu suna la fel de bine ca: "yeh, I think it's in China or smth now". Fucken chinese people! "Did you meet Ahmed Abdul Comeswallow in the whatever department?" Ce sa raspund? "No, I am totally antisocial and I suck at meeting people"? Parca suna mai bine: "No, I don't like arabs, unless they're making shawormas lol".
A doua strategie ar trebui sa fie sa il pocnesc pe unul si sa castig astfel respectul celorlalti. Ca in inchisoare.

In alta ordine de idei, desi sunt de 3 zile aici, nu am reusit sa cunosc inca colegii (de fapt colegele) de apartament. E destul de retrasa garsoniera mea si teoretic, daca imi propun, nici nu le voi intalni vreodata. Interesant este totusi ca sunt o adunatura de curci zgomotoase care alearga si se imping pe hol, fac harmalaie, pun muzica tare. Peste toate astea astazi pe usa apartamentului comun era un desen cu spuma de ras pe care scria "this flat is boring". QFT.
Imi venea sa ma duc sa le pleznesc sau oricum sa tip "WHY IS THERE FOAM ON THIS DOOR?" dar apoi mi-am dat seama ca trebuie sa convietuiesc un an cu ele si ca cea mai buna strategie ar fi, fie sa le cunosc, fie sa le ignor definitiv. As we speak sunt in bucataria comuna cu niste baieti din categoria "I narrowly avoided making shaworma for the rest of my life". S-a lasat cu giggling, hihi, xixi si alte asemenea. Ce sa fac? Sa intru acolo peste ele si sa zic "HI, I AM FROM ROMANIA"?

Despre ronettex si color cute stuff

2008-03-22T14:31:00.008+02:00

Pe de-alta parte, ma plictisesc teribil blogurile. De-altfel nu ma supar daca imi declara vreunul dintre cei 3 cititori ai mei ca este plictisit citindu-ma pe mine.
Am rasfoit absolut accidental de-a lungul timpului cateva pagini oarecare, alese arbitrar mai degraba decat logic si nu a existat unul care sa ma convinga sa ma intorc sa citesc ceva si a doua oara.
Sigur, alegerea unul blog ca homepage se dovedeste dificila. Vorbeam alta-data despre Blog Police si despre cum ar trebui sa existe un control riguros asupra logoreei virtuale. In mare, pentru ca in momentul de fata exista o predominanta covarsitoare a blogurilor "trendy" si "cute". Exemplu aproape random: http://ronettex.livejournal.com/
E un blog foarte "cosmopolit" al unei tipe care lucreaza in advertising si ca urmare, are foarte multe de spus. E dragut paginat, se numeste "bitter sweet", e scris cu mult roz (cum altfel?), e cute, cuddly, cu poze care nu au nici cea mai mica legatura cu textul, e scumpyk.
Long story short, pe tipa o cheama Delia, are nickul ronettex (fail to see the connection) si are ca "Interests: advertising, colour cute stuff, driving, gambling, movies, trip hop". Asta e din ciclul "drugs, cuddly-wuddly fluffy-wuffy things, russian roulette, cookies, alligator wrestling, self mutilation". Dar lasand la o parte contrastele, vin si intreb... ce mama ma-sii e "colour cute stuff"? WHAT DOES IT MEAN?
Apoi aleg la fel de aproape random un post de pe pagina si citesc urmatoarele:

"Deprimaciunea asta de toamna merge foarte bine cu placerea mea de a ma victimiza. Am ajuns la niste discutii de genul:
- Sunt deprimata...:(
- De ce, baby?
- Nu stiu, asa...
- Eh, lasa, nu esti deprimata.
- Ba da!
- :)) Ba nu."

Chiar nu e necesar sa comentez nici:

"Si tot cu niste "nimicuri" imi si trec deprimarile astea. Adica:
- orice de la colour. Ma bucura la fel de mult o felicitare in forma de lama de guma sau o geanta verde
- carlige de prins foi, pixuri si creioane colorate
- bluzitele
-rochita
- telefoanele de vineri seara cu "hai la noi"
- tunsorile Codrutei
- prajiturile "Vis" de la Tip Top si soriceii de la Agapitos
- GluGlu, Ciufi si alti maimutoi irezistibili de la OMV
- reply-urile profului de licenta
- mirosul de portocala
- betisoarele parfumate aprinse vinerea la contabilitate".

Ciufi? Poate sunt eu desuet. Naiba stie. Sau ma rog, "naiba stie :)))))))"

2008-03-12T00:38:00.001+02:00

"There is no cow level". No, really.

In America miroase a bomboane

2008-02-15T15:58:00.007+02:00

posterul meu a fost infect
pentru ca nu stiam ce e pe el
pentru ca nu lucrasem eu pentru el
si a venit un nene si a zis
ce e cu graficul asta aici?
si eu am zis "nush nene, eu sunt aici doar ca sa mananc gratis"
a clatinat din cap si a plecat
la posterul celalalt, la care eram doar co-autor
dar la care chiar lucrasem
tin sa iti spun ca, desi s-a oprit tot un singur nene
am stat de vorba cu el 1 ora despre ce lucram
si a fost foarte incantat
so you know, I guess I have mixed feelings about it
m-am intalnit si cu niste tipe de la Universitatea din Bucuresti
facultatea de biologie
si uhm
eu am fost destul de prietenos cu ele, le-am cautat in prima zi ca sa socializez cu alti romani asa cum se cade si e frumos
andrei se ascundea de ei pe unde apuca asa ca m-am dus singur
una din ele, studenta in anul 2, era genul gaita
clampanea non-stop
asasiitispuneamcavreausafacsadregsiapoitinsamaduclaunphdundevasi (breathing pause) tieitiplaceaici?camieimiplacespercaitiplacesitie
I was like yawn, ok
have this nice cup of STFU
it's warm
faza e ca erau si cu unul Octavian
masterand cica
de fapt era pur si simplu autist
iar eu, nefiind deloc interesat de partea sexuala (desi aia care nu avea 93 de ani si era studenta in anul 2 era ok-ish) am considerat ca e cazul sa invit toti romanii, nu doar fetele
tocmai ca sa nu isi imagineze ca am vrea sa le atingem pe fese
in miez de noapte
asa ca am zis pe cel mai rece ton posibil
noi suntem aici singuri
si avem nevoie de BUKAKKE!
ok nu, am zis:
"poate ne vedem mai pe seara la un brifcor cu totii si mai stam de vorba"
iar raspunsul donshoarei, care pana atunci nu tacuse o clipa, a fost:
"mhm... da... cine stie..."
atunci mi-a picat fisa ca nu trebuie sa mai insist
apoi am cunoscut si restul echipei de biologi
inclusiv pe Tavi
autistul
care se balanganea pe-acolo bolborosind doar "I won the prize"
deci lasand la o parte faptul ca arata ca un pinguin
si ca avea o frizura de soim al patriei imbatranit prematur
cu parul dat intr-o parte ma intelegi, dar pe toata fruntea
tipic stahanovist
nu reusea sa aiba attention span ca sa imi retina numele
am dat mana cu el, m-am prezentat si am zis
"sunt eu", el a raspuns "ulbrghhh"
eu: "incantat"
apoi dupa 30 de minute ma lovesc accidental de el la bufet si zic:
"ce faci? iti iei un suc?"
la care el: "ah, esti roman? salut, eu sunt Tavi"
I was like: "ok, vezi ca ai uitat sa iei pastilele"
dar n-am zis asta, am zis: "da, stiu ne-am cunoscut acum 20 de minute. e de la caldura."
"ulbrghhhh", asta a raspuns.
stii cum e Dustin Hoffmann in Rain Man?
"yeaaaah... my father lets me drive the car in the alley"
"I'm an excellent driver, yeaaah"
anyway
tot atunci am mai cunoscut si PhD-ista care ii insotea
si despre care, daca nu ar fi avut mustata si perciuni tip Wolverine, as fi putut sa afirm ca e chiar simpatica
si care mi-a aruncat peste umar un "am vorbit si cu restul lumii si ne vedem diseara la dinner!"
eu am zis "ok, datele noastre de contact sunt la aia mica, adieu", desi stiam exact ce urmeaza
ce crezi?
n-a dat nimeni nici un semn de viata
liniste mormantala pana a doua zi cand se infiinteaza la posterele noastre
de data asta eram cu andrei care se pare ca stia el ce stia tot fugind de romani peste tot
si vine PhD-ista si zice: "spune-ne ceva despre posterul tau"
eu am zis "e un jeg, nu l-am lucrat eu, nu sunt multumit, abia astept sa scap"
si cand ma intorc spre ele, ce sa vezi?
amandoua erau tablou
se uitau la mine ca broasca la bariera cu ochii cat cepele si gurile cascate
"cum poti sa vorbesti asa despre posterul tau, despre munca ta?" a apucat sa gangure una din ele
si in clipa aia mi-a picat fisa cu cine am de-a face
ma intelegi...
tipologia gagicilor MUNCITOARE care trag din greu, iar la congres vor sa se afirme
excelent, exceptional, admirabil
dar foarte plicticos
am mai zis accidental cuvinte precum "cacat" sau "infect", deh sunt slobod
si de fiecare data le mai scapa un sughit de nemultumire
la un moment dat s-au intors spre andrei si s-au uitat la el sperand sa aiba parte de alinare. Au intrebat "si tu Andrei? tu crezi la fel?"
dar andrei le-a zis ceva de gen
"oh, mie nu-mi pasa"
erau sa lesine
CUM SA NU VA PESE DE MUNCA VOASTRA?3!?#!?@!#@?
apoi mi-au explicat ca sunt prea negativist
si ca ar trebui sa am mai multa incredere in mine
pentru ca denial-ul de fapt provenea dintr-o lipsa de incredere
apoi a venit si Tavi
care s-a mai prezentat odata ma jur
a fost surprins sa afle ca suntem romani
I was like "cauta-ma pe-afara vezi daca sunt acolo"
inca putin si pleca
tipul era chiar tard, nu era nici un act
ele insa m-au scos din minti
si dintr-un oarecare spirit de feuda si cu ceva mandrie tardiva am zis
domle hai sa va arat posterul celalalt
acolo va explic ca nu stam chiar degeaba
le-am dus, le-am explicat
era vorba de cadmiu
si in timp ce stateam de vorba cu ele
la un moment dat o intreb pe phd-ista ceva despre nush ce
la care aia "oh... ce? scuze... nu eram atenta, ma gandeam inca la cadmiu"
"ma gandeam la structura tridimensionala a unui canal... incercam sa imi imaginez moleculele"
first of all
I was owned by "scuze nu eram atenta ma gandeam la cadmiu"
that is probably the geek-iest ownage ever
andrei zicea ca ar fi trebuit sa ii raspund
"ah vorbeai cu mine?"
pe de-alta parte insa m-am gandit ca
she pretty much sealed her own coffin
ulterior imi zice ceva gen "mi-e dor de pisica mea"
la care eu zic "ok"
apoi ea zice "I'm an animal person"
you're an animal alright, a fucken mutant
dar n-am zis asta
am zis "ok"
apoi zice "si nu doar pisici, am si o broasca testoasa, un papagal si un caine"
and now comes the adorable part
"am si gandaci pentru ca locuiesc in camin, am invatat sa ii iubesc si pe ei; dar poate a nu ar fi trebuit sa spun asta"
"hihihih"
si apoi au plecat

jenant a fost ca
desi eu nu am mai amintit NIMIC de suc
cause I can take a hint
3 ore mai tarziu la inchiderea programului
ne-am intalnit cu ele intr-un restaurant
ele au intrat cand noi eram DEJA la masa
si s-au facut ca nu ne vad

bine, tbh tavi probabil ca nu stia ca suntem romani
I can give him that
dar din partea lor a fost pur si simplu dispret
e vorba de o atitudine de gen "aia sunt pierde vara, noi suntem oameni de stiinta!" sau mai tristul "nu vrem sa fim asociate cu romani, ci sa petrecem timp cu straini interesanti!"

sigur

frate
cat le-am prezentat posterul meu
sort of
am fost totally me
you know
sarcasm, cinism, irony
si in afara de o "gasp"-uri surprinse
si de mirare la cum pot sa vorbesc asa despre "munca mea"
nu au schitat nici un zambet
bine, la faza cu gandacii trebuia sa le zic si eu
"trebuie sa ai mai multa incredere in tine, nu mai fi asa negativista"

ca prima chestie mi s-a parut neprietenos sa nu vrei sa te vezi cu niste romani
e o chestie de condescendenta romano-romana tipic romaneasca
paradoxal in timp ce eu, care sunt mama tuturor infatuatilor
am fost foarte prietenos si deschis
in the end a fost partial amuzant, pentru ca si eu si andrei ne-am distrat copios pe seama lor, ce-i drept fara ca ele sa fie de fata
pe de-alta parte am ramas cu o oarecare scarba pentru ca de fapt tot interesul lor pentru noi s-a rezumat la un sentiment stupid de competitie de gen
"ce lucram noi sa fie mai bun decat ce fac astia doi"
si "cum sa le dam peste nas medicinistilor", pentru ca vezi
aia mica a avut grija sa se disculpe inca din primele minute de conversatie spunand:
"stiu ce se spune despre studentii la biologie, ca ar fi cei care au picat la medicina, dar nu e asa, sa stii ca eu chiar am vrut sa fac biologie!"

mhm. sigur ca da.

Mr. NoLegs

2008-01-16T23:56:00.001+02:00

Lately I feel like I'm running the Special Olympics -as myself- with a bunch of autists and people in fucken wheel chairs AND LOSING.
And I'm like "Oh noes, look at Mr. NoLegs go!"

He won it indeed.

The hand that calls you forward
is the hand that leaves me behind.

2008-01-15T17:55:00.001+02:00

La un moment dat, intr-o noapte, pe o strada foarte circulata din Bucuresti au aparut cativa cai. Cu ei un tip tanar, cu un pai in gura, care urla "niii prostule" la unul dintre ei. La cel alb. Ei erau cai care mor, caii de pe maidane. Un domn se intoarce spre o domnisoara si spune "sunt de la Circ, duduie". Dar eu stiam ca nu sunt de la circ.

You are my Snowday

2008-01-01T15:38:00.001+02:00

Acum vreo trei saptamani, intr-o dimineata inzapezita de iarna ce prevestea Craciunul m-am intalnit cu un paianjen in cabina de dus. Dar nu era genul de paianjen neplacut, malefic sau agresiv, ci un paianjen de-a dreptul simpatic. Era mic si nu tesea panza, mai degraba un singur fir subtire in spatele sticlei de sampon.
Mi-am dat seama imediat ca pot fi prieten cu paianjenul meu din dus, ca ne putem povesti chestii, bine, mai mult eu. In plus, oricat de departe as fi de aprecierile antropozofice ale lui Rudolf Steiner despre reincarnare, aveam totusi sentimentul ciudat ca ma stie. Ca il stiu si eu, ca ne-am mai vazut si ca ma observa, nu intr-un sens pervers, desigur. Sunt sigur ca nu era catusi de putin interesat de nuditatea mea si chiar daca ar fi fost perspectiva lui era clar limitata de vederea monocroma, multi-hexagonala si de baloanele de sapun.
In cele 3 saptamani care au trecut de atunci l-am revazut la aproape fiecare dus. Cand intram in cabina iesea de dupa sticla de sampon si atarna intr-o doara sprijinit intr-un chelicer de savoniera. I-am povestit tot felul de tampenii si desi avea o pozitie care trada o doza mare de sarcasm, a fost un partener bun de conversatie. Am discutat spre exemplu despre cum imi construiesc deckul de blue counter control la Magic the Gathering, despre Nobukazu Takemura, despre gagici, despre programul absolut jenant de la televizor din noaptea de Revelion, despre cum a mai trecut un an. Intr-o anume seara am stat indelung de vorba despre cat de lumina este cand se asterne zapada noaptea si despre cat de portocalie este ea, despre cum orasul pare cufundat in liniste, despre cum miroase a ger si despre cum astea toate alcatuiesc unul dintre cele mai frumoase sentimente care exista.
I-am mai povestit ca am vazut recent un film despre doi frati care aveau ca hobby tot felul de crime odioase si in care -dupa ce unul il omoara pe celalalt- cel viu traieste o poveste foarte draguta de dragoste cu sora lui. Filmul in sine era o porcarie, macar pentru faptul ca regizorul nu s-a chinuit nici macar o singura data sa condamne in vreun fel asemenea aberatii, dar intr-o asa masura incat pe parcurs poti sa juri ca tot ce se intampla este foarte normal. "Totusi", i-am eu explicat paianjenului, "a existat un moment foarte misto in film, un moment care a facut toate cele 80 de minute sa merite. Mai precis o secventa in care una dintre victime povesteste pasional despre "snow days" (atunci cand din cauza zapezii nu se merge la scoala), despre cum astepta in pat -sub plapuma- anuntul de la radio, despre ciocolata calda si despre bucuria zapezii intr-o zi libera, ca fiind cele mai frumoase lucruri posibile. Speechul este cuceritor, sau cel putin asa am crezut pana cand o omoara cu un patent.
Ciudat a fost ca motivul a revenit in film, cand fratele incestuos ii face o declaratie de dragoste surorii lui spunandu-i: "you are my snowday". Trecand si peste patetism si peste factorul "corny", trecand de asemenea peste incest, crima sau context, am crezut si cred ca este cel mai misto compliment facut vreodata, in istoria filmului. Nu exista nimic peste el." I-am spus toate astea paianjenului si a parut ca intelege.

Azi nu mai era. Ma gandesc ca fie a murit strivit de burete intr-un teribil accident de sezon, fie s-a prapadit de foame langa sapunul lichid, fie a plecat. Imi place sa cred ca a plecat si ca o sa ne mai vedem. Sunt sigur ca o sa ne mai vedem.

Uh... Sarbatori Fericite?

2007-12-18T11:33:00.002+02:00

Ma urasc acum. A venit cineva la mine sa imi aduca o chestie. El in varsta, eu tanar, el imi face mie un serviciu, eu lui nu, el avea mustata simpatica, eu abia incerc sa o cresc pe a mea.
Dupa aia, pe cand sa plece din fata usii mele imi spune zambind "Sabatori Fericite!" Iar eu ii raspund "Multumesc." Cum sa ii raspunzi cuiva "multumesc" la asa o urare? E fix ca acele momente penibile din intimitate cand cineva spune soptind "te iubesc" iar raspunsul vine "merci" sau "stiu" sau "oki-poki!" sau "zzZZzz..."
De ce nu urez tuturor Sarbatori Fericite de fapt? De ce nu ne uram toti tot timpul chestii? De ce nu se spune "buna ziua" pe strada ca la sat? De ce nu ne zambim?

Alaltaieri mergeam cu o masina mica si verde prin trafic. La un moment dat fac stanga cu o coloana si un Volvo XC90 se infige in fata mea, depasind toata coloana. Motiv pentru care eu, care sunt mic, artagos si uneori violent in masina aia din cauza unor sentimente de vulnerabilitate, m-am repezit sa nu il las. El mi-a facut niste semne de nemultumire prin geam, peste fiul lui de 7-8 ani pe care il ducea probabil la scoala. Incerca sa imi explice ca el trebuie sa intre si ca eu sunt marlan. Motiv pentru care am dat geamul jos si l-am intrebat: "esti mai smecher ca depasesti toata coloana?" La care el imi raspunde, pe fondul unui ranjet fericit de mandrie al lui fi-su: "vrei sa vezi cat de smecher sunt? hai da-te jos." Apoi a plecat, nu inainte sa imi franeze brusc in fata si sa stea acolo pana ce claxoanele celor din spate au devenit insuportabile.
Ulterior m-am gandit ca principial am facut un lucru corect. Adica daca toti ar proceda ca mine, probabil ca nu ar mai depasi nimeni coloanele ca sa se bage in fata. Probabil.

Pe de-alta parte de ce nu l-am lasat? Unde ma grabesc? Si mai important decat asta de ce nu i-am urat Sarbatori Fericite?

2007-11-01T15:19:00.002+02:00

Vorbeam cu Alex acum ceva timp, ca acolo unde lucreaza el sunt 2 tipi care au avut frecvente discutii despre cum ar face sa supravietuiasca in caz de invazie de zombie. Pe tipi ii stiu si eu, lucreaza intr-un departament de creatie evident, la o firma de jocuri.
Desi poate parea penibil mi se pare un exercitiu mental exceptional. Ieri, pe un forum, cineva a deschis un thread despre supravietuire, mai precis cat de pregatiti suntem fiecare dintre noi in situatia in care vine apocalipsa maine, sau mai realist, o forma oarecare de calamitate naturala. Cine are lanterna, cine bocanci cu ventuze si cine icoana cu busola si calendar.
Spicuiesc din raspunsuri:

"Dupa o indelungata perioada de scormonire a amintirilor, am ajuns la concluzia ca in casa nu am nici macar lanterna cu baterii. Hell, nu am nici macar o cutie de chibrituri (traiasca aragazul cu aprindere electrica), doar o bricheta care mai e plina pe sfert cu gaz, pt cazurile de extrema urgenta cand vinde socru-meu la mine si vrea sa fumeze .
Tot arsenalul meu se reduce la o surubelnita cu capete magnetice (sunt totusi vreo 6) un patent si o ruleta."

A postat si unul din cei despre care vorbeam la inceput, cu zombie:
Edificator pentru mine a fost momentul de acum cativa ani cand mergeam pe un bulevard mai intunecat si usa unui bar s-a deschis brusc, varsand afara un nenea ce a luat-o la fuga. Dupa el a iesit un altul, cu un pistol in mana si a tras cateva focuri dupa el (nu in el insa). Inainte sa realizez ce se intampla corpul meu s-a intors intr-o parte, minimalizand profilul oferit si s-a lasat in jos dupa cea mai apropiata protectie in timp ce ochii au masurat instant distanta pana la respectivul domn si protectiile ce mi-ar fi permis ori sa ma apropii de el sa il musc de gat fara sa primesc gauri ori sa o tulesc fara sa ma observe in continuare. Dupa ce-a intrat la loc, tremuram ca un cacat - insa am fost surprins de mine insumi atunci cand a contat - rece si calculat.
Aditional, am trecut cu un prieten prin cateva invazii de zombies si de fiecare data ne-am descurcat.

Apoi:
si oricum, a devenit common knowledge ca in caz de dezastru sa te refugiezi in mall.

Si:
Este un plan mult mai complicat si singura legatura cu mall-ul este ca TREBUIE sa treci prin fata lui scotand limba la cei dinauntru. Stii ce vor pati, merita.

In ceea ce ma priveste insa, da, am si eu fantezii de supravietuire. Printre altele am avut gandul bunkerului. Si va spun sincer ca motivele care m-ar determina sa ma refugiez acolo, nu ar fi doar o invazie extraterestra, de zombies sau o epidemie letala, cat chestii mai pragmatice. M-am gandit de multe ori ce s-ar intampla daca as ucide pe cineva. Merg neatent pe sosea si pica pe carosabil un betiv. As putea sa fac puscarie? Am forta necesara sa indur regimul dintr-o inchisoare? Probabil ca nu.
Asa ca imi doresc sa am un loc unde sa ma ascund si despre care sa stiu doar eu. Un bunker sapat cu muncitori adusi din Ungaria, despre care vecinii nu stiu pentru ca s-a lucrat noaptea la lumina lanternelor in spatele gardului inalt, printre copaci.
In multe seri de vara am stat si am contemplat ideea. M-am gandit intens cum s-ar putea face un sistem de filtrare a aerului si cat m-ar costa unul bun, cu filtre biologice. M-am gandit de multe ori de cata apa as avea nevoie si daca va fi plata sau minerala. Apoi a urmat clasica intrebare din Coolgirl "daca ai fi intr-un bunker antiatomic reinforsat cu azbest si plumb la 9 metri sub pamant respirand aer filtrat pana la 8 microni ce carti ai lua cu tine?"

Dupa ce mi-am exprimat parerea m-a contactat unul din cei de pe forum. Mi-a spus: Pai in ideea asta, de discutie despre bunkering in (bugging in), cred ca putem sa schimbam niste idei. Eu ma mai intalnesc din cand in cand cu cineva sa discut d'astea. Te tenteaza sa iesi la bere candva ?
Socante sunt 2 lucruri aici. Prima ar fi faptul ca exista un mini-club dedicat "bunkeringului" sau mai bine zis ca exista notiunea in sine. Mai putin ingrijorator este faptul ca nu beau alcool, dar cum sa spui asta cuiva care are 8 feluri diferite de luminatoare in caz ca, doamne fereste, se stinge soarele maine-poimaine, fara sa pari ridicol? Ar fi in stare sa ma excluda din clubul de bunkering sau pur si simplu sa ma omoare pentru hrana cand va fi sa ne ascundem cu totii, pentru ca sunt cel mai slab in lantul trofic.
Ulterior vorbeam cu cineva ca ideea de a ma intalni cu 4 tipi cu plete (pentru ca parul poate fi fiert si folosit ca hrana), imbracati in uniforma de trupe speciale, care isi taie lamaia din Cola cu un cutit echilibrat cu mercur, ma sperie. "Esti si tu asa?", pentru ca in definitv si eu am cochetat cu ideea unui bunker, m-a intrebat persoana respectiva.
Ei bine, exista o nuanta. I-am raspuns ca eu nu imi doresc bunker din paranoia apocalipsei, cat mi-l doresc pentru ca e un gadget. Implica tinkering la filtrele de aer si la high pressure chambers, cu water reusers, reprogramari de digital print access scanners si alte chestii de-astea. Si trebuie neaparat sa ai ce e mai nou in domeniu altfel nu poti sa ii razi in nas vecinului de la nr 5 care are waste disposer din 1998 spunandu-i "SARACULE, EU AM MODEL 2006!"
Apoi i-am spus ca o asemenea pasiune, ca oricare alta pasiune din spectrul tehnic trebuie privita ca pe o oarecare expansiune a orizontului informational. Implica multa documentatie, implica faptul de a stii lucruri despre inca ceva, de a cunoaste si altceva decat lucrurile foarte accesibile gen calculator sau televizor. E mai... elitist.
Nu, nu sufar de paranoia. Dar ca si in cazul unui plotter foarte misto pe care il vezi intr-o vitrina, ti-ar placea sa il ai. Chiar daca nu il folosesti sau nu ai nevoie de el. Trebuie totusi sa il ai.

Apropos, http://ww2.zombieinitiative.org/

2007-10-16T16:21:00.000+03:00

De 15 minute sun la service-ul Samsung. In continuu. Strategia lor este sa ma puna on-hold pentru ca toate liniile sunt ocupate, iar intre timp sa ma oblige sa ascult Vivaldi. Dupa ce am ascultat obsesiv bucata, imi inchid.
Ca sa fiu sincer nu inteleg de ce toti -incepand cu companiile de taxi si terminand cu cei de care instaleaza lifturi- ma pun sa ascult Vivaldi, cand sunt cateva sute de compozitori de muzica clasica din care sa aleaga. NU VREAU ACEEASI MELODIE TOT TIMPUL, VA ROG. Si nici macar nu e tot rahatul de concert, ci un loop penibil de 3 acorduri.
Ma mai enerveaza ca spun "va multumim pentru intelegere". Ca si cum eu am fost intrebat daca ii inteleg sau as fi declarat asta undeva. NU II INTELEG. De ce ma obliga sa ii inteleg spunandu-mi "multumesc"?
Dar eu stiu de ce fac asta. Fac asta pentru ca in timp ce stai si asculti pana la indobitocire aceleasi 5 secunde de muzica obosita, iti pierzi orice dorinta de a te certa ca esti bataia de joc a unei secretare care isi pileste unghiile in loc sa raspunda, de a face scandal ca au uitat sa iti returneze telefonul sau de a trai in general. Tot ce iti doresti este sa iti stingi durerea de cap si sa faci cumva sa astupi urechea in care inca tiuie acordurile preclasice. Ma rog, sa se termine totul ca sa poti sa dormi.
As vrea sa ma intalnesc cu unul din astia de la service. De la orice service. Sa il pandesc cum se distreaza punand muzica unor oameni nevinovati, pentru ca intr-un final apoteotic sa le inchida. Probabil ca ar rade, s-ar amuza zgomotos. Pentru ca e un bizon si bizonii fac asta. Dar apoi ies eu de dupa colt si il impusc in picior. Si, in timp ce se zvarcoleste in propriul sange pe parchetul altfel imaculat al sediului ii strig "tu esti primavara mea!" si ii scot ochii cu briceagul.
Asta e varianta simpla. Varianta cu adevarat feroce ar fi sa imi fac propriul sistem de raspuns cu robot. Si cand ma suna vreun papagal din asta sa isi recupereze cine stie ce bani ii datorez ii spun "toate liniile sunt ocupate, va rog sa asteptati sa se elibereze ascultand aceasta melodie ingrozitoare in mod repetat timp de 20 de minute. Va multumesc pentru intelegere".

Gum

2007-09-21T15:03:00.001+03:00

Da, ei bine acum am sa va vorbesc despre gume de mestecat. Nu cred ca exista o senzatie mai neplacuta, tactil si gustativ vorbind decat guma de mestecat care se dezintegreaza in gura. Este acea guma care a trait prea mult, pe care din motive mai mult sau mai putin obiective te-ai ambitionat sa o mesteci o vreme, apoi ai uitat de ea intr-un colt, langa faringe. Si care zace acolo pana cand moleculele ei de cauciuc putin durabil incep sa se separe si devin un clei puternic mentolat. Namolul despre care vorbesc, o vaga amintire, a ceea ce a fost odata guma, nu poate fi decat inghitit, pentru ca orice tentativa de a o recompune prin mestecare este inutila. Nu ai face decat sa intinzi plastilina peste tot. Asa cum scuiparea ei, lasand la o parte orice implicatii de ordin civic este la fel de dificila.
Dar imi fac curaj si raul tine doar putin. Apoi ramane doar gustul de menta.

Lumea a inceput sa inteleaga gresit notiunea de dragoste. Nu, prieteni, dragostea nu este doar un sentiment de atasament, ci putin mai mult. Inainte, inainte de orice, demult, sustineam ca este foarte usor sa spui "te iubesc" si ca jena de a pronunta asemenea cuvinte e o tampenie rezervata filmelor americane de categoria B. Ca de fapt poti sa iubesti pe cineva foarte repede si pentru totdeauna. Fals. Mi-am dat seama de ceva vreme ca de fapt, este foarte usor ca pe parcurs, dintr-un exces de zel sa uiti semnificatia adevarata.
Sa uiti ca daca iubesti pe cineva nu il (sau o) parasesti in miez de noapte definitiv. Sau oricum, nu pentru nimicuri. Eu stiu despre mine ca -in ciuda aparentelor- nu am facut asta niciodata. De exemplu, daca s-ar pune vreodata problema sa dovedesc ceva in fata unui juriu, asa as argumenta. Ipotetic vorbind, asa as stii ca am iubit de fapt in mod real, desi am spus-o rar. Faptul ca, indiferent de ceea ce se intampla, la final, singura mea nevoie a ramas cea de coeziune.
De asemenea, sustin sus si tare, ca atunci ca iubesti pe cineva iti doresti, in ciuda a orice, timp impreuna. Pare desuet, dar este cat se poate de concret si actual. Imi pare rau dar oricine doreste altceva si totusi declara ca iubeste, minte. Fie ca e vorba de o vizita la ceaiul de ora 5, sau de fuga in Namibia, incognito, doar cu bocceaua de merinde. Sau de pasiunile lui sau ale ei, pentru ca da, da, in vremurile de glorie ale unei relatii, pasiunile se transmit.
Concluzia este ca trebuie sa fii acolo, permanent langa. Nu cred ca exista iubire prin sms si Messenger pentru ca de fapt nu exista emoticon pentru asta. Alte prioritati? Nu si daca iubesti cu adevarat, nu cand conteaza.
Da. Iubirea este prost inteleasa. Celor care se reped sa pronunte asemenea cuvinte le recomand sa ezite. Ezitati, prieteni. E mai complicat de atat.

A plecat. Ei bine, da, despre mine era vorba mai sus. Am inchis usa. S-a facut liniste. Intr-un fel e ironic ce se intampla, pentru ca eu de fapt nu am plecat niciodata, desi daca aveam un banut pentru fiecare data cand am spus ca am sa o fac, eram departe. Dar nu asta conteaza acum; acum conteaza doar ca e liniste. Inainte sa adorm, m-am mai gandit la ceva. Am scos guma din gura si am pus-o pe noptiera. Nu se stie niciodata... Noapte buna.

Moms never die.

2007-09-09T05:27:00.001+03:00

It's true. They don't. Sau asa credeam. Ii dispretuiesc pe oameni pentru ca imbatranesc, pentru ca devin vulnerabili. Stiu, sunt idiot, e o prostie, un teribilism, dar asta simt. Ii consider vinovati pentru ca nu mai sunt ceea ce stiam ca sunt, ca devin tipicari si ilogici si ca le scade vederea. Mamelor nu li se poate intampla asa ceva. Si oricum priveam imbatranirea celor din jur ca pe ceva foarte indepartat, cam ca prima misiune umana pe Marte. Sau ca un accidentele cu oameni trasniti in furtuni electrice. Adica ceva ce se intampla doar altora, foarte ghinionisti.
Dar ieri mi s-a parut pentru o clipa ca mama a imbatranit si am considerat-o imediat vinovata pentru asta. Nu e batrana, dar a imbatranit. Oboseste mai repede, e deprimata, nostalgica, trista, resemnata.
Iar eu nu inteleg cum se intampla asemenea lucruri pentru ca mamele nu au voie sa inceteze a fi mame, ci trebuie sa ma ajute sa cresc chiar si acum, la 23 de ani. Trebuie sa spele sa imi calce, sa imi gateasca, sa faca curatenie, sa imi aranjeze cravata inainte sa ies pe usa si sa ma inveleasca de noapte buna. Chiar daca nu port cravata si nu folosesc plapuma. Eu nu cred ca nu poate sa faca lucrurile astea intotdeauna, de aceea, in mod inconstient am sa continui sa i le cer si cand va avea 80 de ani.

Mamele nu imbatranesc si nici nu mor. Niciodata.

Featuring Letzu: Postul Pastelui lui Gheorghita

2007-09-04T23:00:00.002+03:00

"cred ca n-o sa ma maturizez niciodata. si intr-un fel ma sperie ideea sa mor asa tanara. era ceva complet infricosator in vocea mea azi. eram in pantofii altcuiva. literalmente. e un sentiment ciudat, mai ales fara sosete. am concluzionat atipic ca vocea e influentata de sosete si pantofi si mi-am dat seama ca una fara alta sunt ca sarea. de-aia animalele nu pot vorbi. pentru ca sunt tot timpul desculte. si tot de-aia nu le putem intelege. e ca in desenul urmator...

ego sum :)

i used to like math. and hate smoking.
the world is on vacation, sitting upside down, for a better tan.
turn around, i scream for ice cream."

All about cute-cuddly stuff and pink ponies

2007-06-13T01:55:00.002+03:00

Vreau sa intreb -retoric evident- de ce isi pun unele fete avataruri cu alte femei. Da, sunt de cele mai multe ori acele poze alb-negru de modele semi-nude, cu palarii cu boruri late si asezate pe malul marii. Adica ok, inteleg conceptul de avatar cu propria-ti persoana, in cel mai curat stil Hi5 sau aman2.ro, unde e o problema de reclama ca potentialii interlocutori sa si vizualizeze nurii, nu doar sa ii imagineze. Si unde eventual pe sanul semi-dezgolit trebuie sa scrie ceva romantic gen "penis" sau "sfincter", ca sa arati in mod subtil ca esti single and looking.
Inteleg si avatarul cu propria persoana ca alternativa mai putin penibila la posibilitatea de a-ti face un corp si o fata animate pe Yahoo profiler. Pentru ca eu fac parte din categoria care ii trece automat pe ignore pe cei care au asa ceva. Sau pur si simplu avatarul cu propria persoana din narcisismul caracteristic adolescentei. Le inteleg pe toate astea.
Dar avatarul cu alte femei nu il inteleg. Sau avatarul cu buzele altcuiva (another classic). Ce inseamna toate astea? E o chestie sexuala? Un sentiment de neimplinire? Pasiune pentru fotografie de gang? Bine. Nu conteaza de fapt. Dar mi-am adus aminte pentru ca am vazut deunazi un avatar la o ciocarlie cu o gagica necunoscuta pe un camp si n-am inteles nimic.

Mai e o chestie foarte enervanta la tipele din ziua de azi. Si anume pasiunea pentru lucruri "cute and sweet and girly and nice and pink }{}{". Care e misto cand sunt in liceu si au inca inocenta caracteristica varstei (sau ma rog, actualmente standardul asta a coborat spre perioada prescolara). E misto atunci cand rod pixuri si creioane roz cu animalute in varf, smotocesc pisoi si isi iau jucarele de plus sa le agate in par. E misto chiar si mai tarziu pentru fetele care isi pastreaza ceva din naivitate si bun simt.
Dar dupa aia te uiti in treacat si absolut accidental pe un profil Hi5 al unei donshoare, care are in friends list 8 arabi (care au adaugat discret la comments: "SEX U NOW OK ME PAY SAME?") si un tip -foarte simpatic de-altfel- cu nick-ul loveshlong69 (cunoscut unora si ca UZI4u1973), care ii sopteste delicat "si maine, campioano?". Observi si faptul ca o parte din poze o arata pe ea in tricoul foarte roz cu "cute and cuddly teddy <3". Dar doar in tricoul ala. Mai observi si ca aproape toate comentariile contin numere de telefon de la niste baieti cu tricouri D&G pozati langa Mercedesul altcuiva.
Dar nu-i nimic, te gandesti ca poate nu e cazul sa ai prejudecati fata de o tipa bronzata artificial, blonda platinat, cu ochelari police si a carei melodie preferata este "Rudarel - Imi sar toalele in geanta (parca am telecomanda)". Si ca in ciuda aparentelor, cum ca ar avea simtul etic al unui raton infometat, poate este totusi o persoana foarte de treaba.
Pentru ca, vedeti, la pasiuni scrie clar: "I like cute sweet stuff :D :D :D :D" si "my favourite colour is pink :))))))))))))" si "my hobbies are: shopping, fluffy dogs, poetry and penises :)))))))))" Cum ar putea sa fie promiscua cu atatea smilies?
Plus tricoul, sa nu uitam tricoul.

Oh si apropos. Stop using Hi5. It's stupid. And cheap.

2007-06-11T22:43:00.000+03:00

Nu stiu de ce nu pot sa dorm.
A fost marsul gay zilele trecute. Sau asa am auzit. Am vrut sa spun cuiva ca mi se pare cel putin ciudat ca se fac marsuri pentru promovarea anormalitatii, dar n-am spus nimanui. Avocatii excesului de toleranta se ascund in tufisuri si sar la beregata. Mai bine tac. Am tacut. Cred ca il aud pe Darwin cum se rascoleste in mormant, ceva zgarie cu unghiile pe un lemn. Scormone. Iar eu de dormit tot nu pot sa dorm.
Va rog, lasati-ma sa respir! Va rog... E foarte aglomerat. Mi-e cald. La magazin un tip cu slapi si care mesteca guma foarte zgomotos, dar perfect muzical, ma impingea cu cosul. Avansam spre casa, avansa si el si se oprea in piciorul meu. Sau in coaste. Am vrut sa ii spun "amice, da-te mai incolo" si sa ii infig coada de la mop in ochi. Sa il bruschez ca pe foci, sa ii spun "nii". Am tacut, n-am spus nimic, dar mi-era cald. Vreau spatiul meu, vreau sa respir doar eu acolo.
Atat, mi-e somn. Poate pot sa dorm.

"To the Bufnita Den"

2007-05-05T15:03:00.002+03:00

Acum doua nopti am visat urat. Eram pe o strada pietruita, printre niste blocuri gigantice din sticla si metal, aflate intr-o stare destul de avansata de degradare. Imi aducea aminte de Thundaar the Barbarian, un desen animat care rula acum multi eoni pe Cartoon Network in Power Zone. Actiunea desenului se desfasura prin molozul oraselelor americane dupa ce un razboi nuclear distrusese intreaga planeta. Dar eu nu doar asta visam. Printre varfurile in ruina ale diferitelor cladiri se vedea cerul, sau asa am crezut initial. Pentru ca pe cer pluteau lugubru niste avioane imense, avioane vechi, din al doilea razboi mondial. Pluteau unele peste altele aproape inerte, ca niste baloane umplute cu heliu deasupra unei constructii lego. Erau gigantice, acopereau tot cerul, iar eu eram jos, foarte jos, intre piese. Intr-un fel imaginea se apropia de cea a navelor din Independence Day care se misca incet peste orase.
Partea din cer care era totusi vizibila era colorata intr-un gri-albastrui apocaliptic. De fapt toata imaginea era cu tenta albastra, ca in clipele de semi-intuneric care preced o furtuna de vara. Sau ca si cum vedeam totul printr-o sticla de Borsec. Poate chiar asta se intampla. Din cand in cand uriasele avioane se suprapuneau si inghiteau lumina.
La baza intregii imagini, eu treceam pe o strada privind din cand in cand in sus. Un fel de tracking shot grotesc intr-un film care se straduie sa readuca laitmotivele lui Dickens in Blade Runner. Stradute inguste, cu macadam, pasarele si agitatie de targ de secol 18-19.
Jos printre cladiri erau oameni. La un moment dat am trecut pe langa o figura intunecata imbracata intr-o pelerina neagra, care o acoperea aproape in intregime. Purta un Wicked Witch Hat, iar pe sub borul destul de lat, se vedea un nas lung si coroiat. Nu mi-era frica. Eram doar trist acolo, sub cerul albastru. Eram foarte singur.
Apoi m-am trezit si mi-am amintit ca nu se mai joaca nimeni cu mine.
Ieri insa, a venit Alex de la Barcelona si mi-a adus: The Official Handbook of the Marvel Universe Update '89. Am ras impreuna la pagina cu Growing Man si la Garokk the Petrified Man. El si-a cumparat Warhammer goblins si alti soldatei de metal ca sa ii picteze. Si cu toate ca nu ii va picta niciodata, ii place table-top gaming, desi lucreaza de 3 ani de la 9 la 7. Poate ca nu e totul pierdut... Si uite asa, ieri am respirat aer curat si mi-am mai facut curaj pentru inca un an.
Un an in care am sa mai indur discutii despre responsabilitatile unui adult, oameni maturi, oameni care cresc, casatorii, discutii despre salarii, apartamente, mancare pentru caine si rezidentiat, despre cariera, despre companii de farmaceutice, despre cum linistea unui camin e mai importanta decat orice aventura.

Inca un an printre oamenii de sub cerul albastru cu avioane care plutesc. Inca un an in care am sa ambitionez sa fiu copil, sa nu-mi pese, sa fiu aproape singur. Vom vedea ce va fi dupa. Cu bine.

2007-04-15T23:32:00.000+03:00

Pe sub piciorul stang curge drumul. Asa simt eu. Sub lumina unor felinare vechi, portocalii, trece o fabrica pe jumatate dezafectata. Trece repede si apuc sa vad doar pentru o clipa neoanele si dulapurile metalice. Nu stiu de ce, dar ma fascineaza faptul ca cineva chiar lucreaza acolo in labirinturi de usi identice. Imi imaginez o zi mohorata din octombrie 1985, o zi in care ploua marunt si rece si totul era gri. Cineva lucra acolo si atunci, sub lumina neonului de langa dulap. Probabil ca avea ochelari din aceia mari, cu rame groase si negre, ca Marin Preda. Nu cred ca ii mai are si acum.
Masina tremura incet. Capul mi-e tot mai greu pe stofa banchetei. Ma uit oblic, la un pod. Pe sub pod trece drumul, iar pe un perete al podului e graffiti. In jur e pustiu, exista numai iarba uscata pe maidane. Cat vezi cu ochii maidane. Imi imaginez ca vara aici sunt cadavre de animale si ca e un miros greu de putrefactie. Asa cum e vara, la marginile de oras, unde se aduna aluviunile. Uneori, pe maidane vin caii sa pasca. Dar nu sunt murgii aceia care cresc cu fan, in miez de munte, ci caii la care se vad coastele si care sufera de boli de piele. Cei care au muste pe ochi si a caror viata se scurge carand resturi. Caii acestia mor. Imi mai imaginez ca intr-o zi calda de duminica, cineva a venit sa faca graffiti sub pod, desi nu inteleg de ce ar veni cineva atat de departe de orice ca sa vada caii cum mor.
Motorul merge monoton, dar eu nu il mai aud. Aud doar zgomotele ciudate ale componentelor mecanice care se lovesc inauntru. Mi se pare ca motorul e in gandurile mele si ca pe el il visez. Mi-e foarte somn. Prin geam se vede un cartier de blocuri. Sunt foarte multe, dar in intuneric lucesc doar bucatariile. Imi imaginez o bucatarie simpla, in care miroase a tocanita. Sau poate a supa de pui. Miroase a mancare, asa cum miroase in scara de bloc intotdeauna la ora pranzului. Mi-e dor de mirosul acela. Scaunele sunt ieftine, cu rogojina si destul de roase. Pe perete e o icoana cu ceas care merge cu clinchet metalic, iar pe frigider sunt lipite etichete de la sticle de rom. Frigiderul face un zgomot monoton, si parca aud componentele mecanice cum se lovesc inauntru. Jos latra un caine.
Masina ma mai zgaltaie doar un pic. Am adormit.

It's been a fine 2000 years, Woody

2007-03-24T23:33:00.001+02:00

Vreau ca prietena mea sa fie afectuoasa, sa imi ia apararea si cand nu am dreptate, sa stie sa se poarte in public, sa se uite la desene animate, sa stie cum sa reactioneze cand sunt fericit sau suparat, sa fie feminina, dulce, sa cante cand e vesela, sa aiba o privire galesa, sa fie sasaita sau peltica, sa ii placa fructele de mare si muzica frantuzeasca, sa fie romantica, sa stie sa sarute, sa imi fie cel mai bun prieten, sa imi ia fluturasii de pe parbriz cand se urca in masina, sa glumeasca, sa fie delicata, sa nu ridice tonul, sa nu tranteasca usa, sa ma sune chiar daca nu vreau sa o aud, sa nu ma imparta cu nimeni, sa nu se imparta pe sine nimanui, sa vorbeasca dezinvolt, sa fie teatrala, sa nu faca flirt ieftin cu necunoscuti, sa fie critica cu altii si ingaduitoare cu mine, sa nu poarte tocuri inalte, sa nu aiba voce pitigaiata, sa nu fie isterica, sa se priceapa la desen sau la sculptura, sa fie geloasa, sa poarte fuste, sa aiba idei remarcabile pe care sa mi le asum, sa o placa mama, sa imi faca surprize simpatice in diminetile racoroase, sa apara la usa intempestiv si sa spuna "hai", sa viseze, sa isi faca planuri, sa fie tot timpul a mea si sa nu vrea sa ma paraseasca niciodata.
Toate astea si nici una in minus. Ofer la schimb dragoste neconditionata si bomboane. Rog seriozitate.

There's plenty of fish in the sea. Let's just hope they can swim.

2007-03-19T17:10:00.000+02:00

Well. M-am intors pe munte dupa 3 ani de absenta, cu cei cu care am inceput sa urc acum vreo 8. It's been a blast to say the least. Zapada are un anume fel de a te face sa te simti colorat si ud. Eufemistic vorbind. Orice caption e in plus.

Other pix here.

Featuring Letzu

2007-03-16T10:52:00.002+02:00

"Ar fi o dimineata racoroasa. Tu m-ai recunoaste dupa broscuta si m-ai invita la o cafea. Eu as accepta pentru ca ar fi miercuri, si miercurea se intampla lucruri ciudate. Ar fi o cafea buna, javaneza, (cat vreau sa beau cafea javaneza!). Mi-ai spune ca te cheama Ecobald sau Petronius sau Napoleon, ceea ce m-ar amuza grozav. Apoi m-ai ruga sa te duc undeva, eu as zice “da, e in drumul meu”. In masina am incepe sa ne certam, si atunci mi-as da seama ca esti Grigore. M-ai enerva grozav, ai spune ca nu conduc bine, ca n-as rezista la un drum lung. Provocare acceptata: fara prea multi bani la noi plecam spre…nord. O sa mergem la Sighisoara, intotdeauna mi-am dorit sa merg acolo. Si cum orice calatorie trebuie facuta sub indrumarea unui initiat cu rol de magister, de invatator, iti atribui acest rol si pornim. Tot nu vrei sa recunosti ca nu conduc prost. Incepem sa discutam mai pasnic… devine chiar placut. Vremea e ideala, parca as merge la mare, tu nu? Si tu, dar nu e momentul. Ne oprim sa mancam la un fast food pe drum. Tocmai am trecut de Brasov. Ne amuzam de o tanti grasa care alearga dupa un pusti de vreo 5 ani, evident neascultator. Tu ma intrebi daca vreau sa am copii. Eu zic “acum?!”…:) Reformulezi intrebarea, iti raspund, mai vorbim despre vreme, despre felul caraghios in care iti sta parul azi, despre ce o sa facem cand ajungem la Sighisoara,… si ajungem la o discutie interesanta in care fiecare aduce argumente contra unei relatii intre noi doi. Nu-mi sta in fire, si nici tie, cred. Devine haios si concluzia e clara: asa e, nu ne potrivim. Nu ne-am suporta prea mult. Dar, pe perioade mai scurte de timp, ne intelegem bine, suntem prieteni. Da. Peste 5 minute, in care ne gandeam pe unde am mai putea merge, o tipa se apropie de masa noastra si incearca sa intre in vorba cu tine. Ii zici sa plece, eu ma enervez, tu te enervezi, imi spui ca sunt nebuna, eu iti zic tampit. Modificam un pic scena-cliseu in care ea pleaca de la masa si ramane el, astfel incat plecam amandoi de la masa si ramane ea. Eu ma duc la masina si plec fara tine. Te aud tipand: “you fat cow!” …”You ugly, stupid porcupine!”, raspund eu. Am plecat foarte misto, am facut si un derapaj ca lumea. Sunt extrem de incantata. Ma intorc sa te intreb daca ti-a placut. “Hai, ma, mai plecam odata?!”…intrebi in timp ce te urci in masina si zambesti. Te pufneste rasul. De ce naiba te pufneste rasul? “Pai si pe tine te pufneste rasul….”

Walking after you

2007-03-07T21:18:00.006+02:00

One day Alice came to a fork in the road and saw a Cheshire cat in a tree. "Which road do I take?" she said. "Where do you want to go?" was his response. "I don't know", Alice answered. "Then", said the cat, "it doesn't matter".

Eu nici nu stiu de ce am un blog. Pentru ca de fapt sunt impotriva blogurilor inca de cand am ajuns la concluzia ca nu oricine ar trebui sa aiba o parere. Ma declar cel putin sceptic cand vine vorba de revolutie media prin blog, tocmai pentru ca in orice forma media respectabila exista cenzura si un fel de garantie a calitatii. Stii ca sursa ta de informatie e trecuta printr-un filtru, ca ala care scrie a terminat 4 clase si are un minim discernamant.
Dar lasand la o parte viabilitatea blogului ca forma media sau ca sursa de informatii, ma deranjeaza blogul trendy. E acel blog pe care il are orice student la comunicare sau elev de liceu in care sunt descrise trairile lui zilnice, sunt publicate poze alb-negru cu frunze si se dau citate din Noica. Ceea ce e ok, atata doar ca nu ma intereseaza. Si ne-existand nici o modalitate sa controlezi nasterea blogurilor devine absolut imposibil sa faci o selectie a textelor bune printre mizerii. Faza cu "daca nu iti convine nu citi" este oricum tampita, pentru ca eu nu am timp sa fac browsing in cautarea lucrurilor interesante. Am nevoie de o politie a blogurilor care sa faca asta pentru mine si sa le interzica persoanelor cretine sa aiba pareri.
Din fericire, blogul meu nu face parte din nici o categorie pentru ca este relativ privat. Il citesc cateva pasarele si o ciocarlie. Iar ciocarlia nici nu mai canta.

In alta ordine de idei, se apropie 11 martie. Ma veti intreba ce se intampla pe 11 martie si am sa va raspund senin ca precede 12 si mai ales ca marcheaza exact inca vreo aproximativ circa in jur de 300 de zile pana la Craciun. Pe ceas.
Intrebarea e, cum sarbatoresti un momentul festiv? Mai ales cel de speta onomastica. Il sarbatoresti? Cu cine? Si mai ales, de ce? Raspunsul e ca imi doresc sa cred ca exista un oarecare cod care transcede ziua de azi, de ieri sau de nicicand, ca oamenii care impart o amintire relationeaza prin semne, gesturi si priviri, ca se inteleg si ca stiu ca e acolo un fel de a fost sau va mai fi care ii leaga. E sentimentul ala ca apartii de o societate elitista, secreta, o masonerie oculta si ca pe tine si pe colegul de loja va leaga un juramant care face sa nu conteze ca nu va vorbiti la rocoteca. Cu gandul sunteti amandoi in acelasi loc strangandu-va in brate. Sau doar dand mana barbateste, dupa caz.
Daca e un moment festiv candva, vreau sa cred ca pot sa ii declar persoanei respective ca o iubesc si ca o urasc in acelasi timp, ca mi-e dor de ea si ca imi doresc sa n-o mai vad in veci, ca mi-e datoare 5 mii de la bere, ca are adidasul descheiat, ca nu stie sa isi poarte cravata si mai ales ca umbla pe tocuri prost, toate la un loc, ridicand doar din spranceana. Si persoana sa inteleaga si sa treaca mai departe.
Fara briz-brizuri, fara ciocolata, fara sa cante nimeni "La multi ani!" De fapt pe mine ma enerveaza teribil sa cante cineva "la multi ani". Da, domle' EU SUNT cel care misca din buze pavlovian la serbari, dar nu canta! M-ati prins, refuz sa fiu penibil. As prefera sa cant "haide Rapid!" sau "hai baieti ca se poate!" As vrea sa am o telecomanda sa dau fast forward direct la suflatul in lumanari, sau macar sa curm din fasa incercarile penibile de a prelungi cantul cu inca 2 versuri aditionale de tip "cine sa traiasca". STIM cine sa traiasca, ca de-aia suntem acolo, move the fuck on.
Realitatea e ca asta imi doresc de ziua mea. Liniste. Oameni care sa imi ridice din spranceana si sa astepte sa suflu in lumanari in tacere. Sa nu zica nimeni "pas". Sa isi tina toti gura for once ca sa cred in coduri, in intelegere care trece peste formalitati, in inteligenta colectiva.
Imi doresc sa pot face la fel si la zilele altora. Si nu doar la zilele lor de nastere. As vrea ca cei care conteaza sa inteleaga tacerea asa cum vreau eu sa o inteleaga. Sa vada in ea amintiri, declaratii, mustrari, placinte la Sinaia, orice. Sa imi zambeasca complice si sa stie ca oricand vor avea intr-adevar ceva de spus, am sa ascult.
Noapte buna celor 2 cititori ai mei si ciocarliei. Poate vei mai canta candva.

Zboara, puiule, zboara!

Story of my life

2007-02-16T16:51:00.001+02:00

Am primit intr-o dimineata mesajul: "miss u"

Era greseala.

Like Nietzsche but different

2007-01-01T16:18:00.002+02:00

Toata povestea asta cu nihilsmul mi-a amintit de o zi de toamna in care mi-a dat telefon mama -care este actrita la un teatru din capitala- ca vrea sa vina cu nu stiu ce colegi tineri ("de varsta ta") pe-acasa. Aparent, fiind frecvent invitata de cei mai sus mentionati "la bere", s-a simtit obligata sa returneze favorul si sa indeplineasca functii de gazda. Zis si facut. Eu eram undeva prin subsol jucand World of Warcraft, cand incep sa aud muzica. Muzica, nu gluma. Nu imi amintesc sa fi ascultat muzica asa de tare in propria mea casa vreodata. Si ca si cum problema nu era deja destul de penibila, ma gandeam cu groaza la situatia in care se afla mama. Anyway, to keep a long story short, m-am ghemuit in scaun si speram sa treaca. Dar nu.
In actul 2 coboara o domnisoara si imi bate gingas la usa. Eu si asa ma fac arici cand vad lume straina, dar cand vad o tipa de varsta mea cu o fusta cam cat... errrr... sau chiar mai scurta de atat, care da buzna peste mine in camera, tind sa devin Out of Order-ish. Intr-un sens absolut naiv si non-sexual. Intra, se tranteste pe canapeaua de langa computer ca o diva, se face comoda, isi aprinde teatral o tigara si zice:
(reproducere veritabila si relativ ad literam)

-E., nu?
-Uhm, da... Eu, dar...
-Hai frate, ce stai aici ca sobolanu'? (mimeaza un sobolan)
-Pai am de lucru, vezi... vedeti... sesiunea... eu... de fapt sunt student si.. uh... tre' sa... hm.
-Hai frate, lasa gargara ca nu tine. La ce facultate esti, ma?
-Uh, pai medicina si...
-Ah, medicina... am un prieten care e la medicina. Mai face rost de iarba... ne rupem pe acoperis la... (trozneste canapeaua)
-Da, misto. Oricum e de invatat si... mi-ar placea sa urc... jur ca mi-ar placea... dar scoala si...
-Hai frate, ca se vede ca te joci. Nu incerca sa ma duci. Pula mea. Daca nu te distrezi unde ajungi? Pula mea (si mimeaza una, evident nu a ei).
-Pai da, dar... de fapt nu, stati... adica stai un pic ca... (incerc sa imi gasesc de lucru cu un cd-rom)
-Frate, deci cum sa iti zic pe sleau... Pula mea. De fapt avem aceeasi varsta aproape. Putem vorbi ca de la om la om. Mama ta e o super gagica...
-Uhm.
-...e super caterinca. O iubim enorm. Daca nu era ea... Dar are o varsta, stii... E batrana, ce sa mai... Si ea ne-a invitat aici sa ne distram, sa ne rupem...
-Eu sincer nu cred ca...
-Iti zic eu. Si e super ok. E prea misto. Dar faza e ca noi suntem tineri si ne trebuie distractie. Ne trebuie muzica, alta muzica. Ce muzica ai?
-Pai eu... nu prea... adica ascult, dar...
-Frate ai putea sa ne arzi ceva cd-uri cu muzica de pe computer? Ca eu am gasit cd-urile tale sus, la tine in camera, dar ai numa jazz si d-astea. Mie imi place jazzu' ma, sa nu zici ca sunt vreo... da' nu merge, nu putem sa dansam.
-Sa... ce? Ce cd-uri? La mine in camera?
-Da, ma. Ne-a facut maica-ta loc si avem chef. Pula mea. Fa niste cd-uri si hai si tu. Vorba aia esti de-al nostru. Distractie, astea. (tuseste sau rade, nu imi dau seama)
-... astea? Nu, imi pare rau. In primul rand cred ca mama avea alte intentii cand... adica nu... va fac cd-uri, dar nu vin... tre sa invat si...
-Frate, deci prietenul ala al meu de la medicina... Eu am un alt prieten pe care il iubesc, dar mai calc stramb... stii cum e. Actorii, astea. Suntem mai nebuni. Nu-i zic, ca n-ar intelege. Stii cum e. Vorbim ca doi oameni acum... (imi arata semnul victoriei, apoi isi aprinde a sasea tigara)
-Ca doi oameni, da...
-... da si ma mai rup si eu. Asta de la medicina e smecher mare. Daca vrei iarba imi zici si te aranjeaza (face rotocoale de fum) Asa, iti ziceam. Si merg la el pe acoperis si ne prostim. Stii cum e...
-Evident.
-da si... ala imi povesteste ca nu e chiar asa naspa la voi ma. Imi zicea de cadavrele voastre... de la cum ii zice... institutu' de... zi sa-ti zic...
-Medicina Legala?
-Ala! Si cica put naspa ma alea vara. Si ne-am vazut la un moment dat dupa ce a iesit de la ore si nu mai putea saracu. Am prizat de ne-am rupt. Pula mea. E naspa la voi ma. La noi la teatru... frate...
-Pai da, asta zic si... (gasesc o carte si o rasfoiesc in mod preocupat)
-Auzi ma... Tu esti nihilist, nu?
-Ce sa fiu?
-Ca Nietzsche, ma. Pula mea.
-Ca Nietzsche? Nu, eu...
-Da' hai frate sus. Esti super simpatic, sa mor. Pula mea. Hai sa ne distram. Hai ca plec, pa. (ma pupa pe obraz si miroase a alcool)

(rasete, cortina)

2006-12-31T21:03:00.001+02:00

Azi e Revelionul. Sau e maine? De fapt nu stiu cand e Revelionul, pentru ca nu stiu ce e. Am intrebat pe cineva si mi-a explicat ca la tampiti ca e "trecerea dintre ani". Pana si DEX-ul zice ca e "noaptea dintre ani". Deci cand e, calendaristic vorbind? Azi sau maine?

De cand ma stiu am urat nihilistii. Dar nu oricare nihilist, pentru ca, onest vorbind, nu as stii cum sa contracarez prin argumente principiile de viata ale lui Nietzsche. Cei ce ma racaie in talpa sunt aia mici. Marunteii care misuna printre noi. Ii vezi peste tot, in diferite forme. Dar in Romania anului 2006, sau mai bine zis, in Romania noului deceniu apar ca adolescenti si tineri care mictioneaza cu ura in ventilator de dragul efectului. E ok. Poate ca nu inteleg eu ca progresul umanitatii se bazeaza pe revolutii si grupuri de oameni care se aglutineaza sub umbrela unei pareri.
Sunt aia care se trezesc ca nu isi doresc sa isi mai sarbatoreasca ziua de nastere, pentru ca de fapt ei sunt fii ai Cosmosului si sunt de-a pururi. Sau pe cea de nume, pe care nu il recunosc pentru ca le-a fost dat si nu si l-au ales. De ce ar sarbatori ei o conventie? Tot ei sunt cei care considera ca la teatru se poate merge si in pantaloni scurti pentru ca, de ce nu, suntem toti oameni. Ma rog, lista poate continua. Eu vroiam sa ajung la faptul ca nu recunosc Revelionul. Revelatia asta n-are insa nici o legatura cu vreo dimensiune cosmica sau cu o proasta intelegere a fenomenului nihilist. Nu sunt nihilist. Ba chiar sunt foarte traditionalist si conservator cand vine vorba de Craciun, Advent sau Sf. Nicolae. Asupra revelionului, totusi, joaca umbrele obligatiei de a avea o viata sociala. Presiunea asta ma enerveaza. Poate tocmai de aceea ma ambitionez din toti rarunchii sa ma bucur de dialogurile fenomenale care succed.

Ratonul Mahmur: Unde ai facut REVE-ul???????
Eu: Am stat acasa cu mama/prietena si ne-am uitat la Spider Man.
Ratonul Mahmur: Oh :(((((( Imi pare rau frate!11 Nashpa. Eu am fost cu baetzii in club, lol.
Eu: Mori sufocat in voma de iepure mort. Sa nu iti para rau pentru mine, superficial infect, pentru ca stau cu mama mea si nu ma aliniez unor standarde penibile. Te indoiesti, viezure inutil, ca eu sunt mai liber decat tine pentru ca ma rup de conventii? Ei bine, SUNT. Pentru ca pot fi fericit facand orice. Da, dihorule, pot fi fericit citind un comic book in "noaptea dintre ani" si pot sa rad, pentru ca nu ma leaga nimic. De ce iti pare rau pentru mine, jder decerebralizat? Aveam unde sa merg si am ALES sa stau acasa. Sunt fericit, manca-te-ar hienele, pentru ca sunt liber sa aleg.

Ultima parte este in mod evident, fictiva. In general ma rezum sa zambesc sarcastic pe sub vreo mustata si sa schimb subiectul. Mi-ar fi prea lene sa le explic de ce sunt fericit. Da, am voluptatea sa fiu altfel si sa ii vad cum dau din cap a regret, a mila sau a dispret.
Si urasc mass messages. De-altfel nici nu raspund. Aveti bunul simt sa nominati, ratonilor. Iar daca nu, mai bine nu consumati credit.

Inca un Revelion neconventional, cufundat in linste. Sunt doar eu, ceva ciocolata si un Spawn necitit. Imi rasuna in gand un vers... "it's you who is closest". Azi nu e Revelionul. Azi e 31. Nici maine nu e. Maine e 1. Noaptea dorm. Revelionul nu exista.

Noapte buna, ratonilor, oriunde v-ati afla.

2006-12-08T00:47:00.003+02:00

Nush. Ma plimb mult, caut chestii. E frig, e ceata, e misto. Daca n-ar fi toate vanzatoarele niste vaci probabil ca m-as simti mai bine. Dar sunt. Uneori mi-e frica de magazine... uite domle' cum sunt imbracat, nebarbierit... ce va zice femeia de serviciu despre asta? Nu se cade. Alteori ma uit ca magazinul e pustiu si realizez ca as fi singurul subiect de conversatie al celor 2 prepelite care sprijina tejgheaua. Si nu e vorba ca am cine stie ce complexe de inferioritate. Indiferent de capacitatile materiala, intelectuala sau de lungimea penisului, cand 2 gagici te masoara si dau "giggle" in timp ce te arata cu degetul, cedezi psihic si iesi din incinta.

Am chestii pe care le regret in viata. Sau de care mi-e jena. Si din pacate, sunt ca George intr-un episod din Seinfeld cand fac unii misto de el la birou, iar replica ii vine lui 3 zile mai tarziu. Adica in mod oarecum paradoxal sunt spontan doar cand sunt relaxat.
Unul din momentele de care mi-e cel mai rusine este cand i-am dat un mesaj, din greseala (se apasasera tastele in buzunar), agentului meu de asigurari, la 4 dimineata. Totul ar fi fost ok, daca mesajul nu continea cuvinte care nu isi au in mod normal locul intr-o relatie agent-client, cu atat mai mult cu cat sunt amandoi barbati heterosexuali. Evident ca am schimbat compania de asigurari, iar numarul agentului actual este efectiv ascuns, in asa fel incat necesita o combinatie complexa de taste pentru a fi accesat.
Dar ca sa revin la ceea ce ma roade, un alt moment de regret s-a consumat la magazinul Nautica de pe Magheru acum 2 ani. Pe atunci magazinul era chiar mai pustiu decat acum. Iarna afara, mocirla pe jos, viscol. Intru, ma sterg de cateva ori pe pres, si pasesc spre niste pulovere.La tejghea o lisita si o dropie. Dropia sopteste cu voce tare, delicat, subtil, ca sa aud: "asa sunt romanii, fata, cand intra undeva nu se sterg pe picioare." Moment de blocaj tehnic. Lisita ia un mop sub o aripa si sterge superficial niste urme, apoi zice "da."Iar eu... Iar eu. In loc sa o iau pe aia de guler, sa ma uit in ochii ei cu vedere periferica si sa ii zic "prietena imparipenata, ce alta treaba ai tu in magazinul asta pustiu, decat sa iei de 2 ori pe zi -cand ai norocul sa ai un client- un mop si sa stergi pe jos? Te-am deranjat, printesa mea nezburatoare, de la programul incarcat de barfe la care te angajasei inca de dimineata, din lipsa de ocupatie? Ai fi vrut poate sa astept pe presul vostru pana se intuneca ca sa ma usuc 100% si sa nu las urme de mocirla, desi afara e viscol?" Asa, deci, in loc sa fac asta am zis: "ma scuzati..." si am iesit. Nu imi iert pasivitatea asta cat oi trai. Sunt circumspect si temator. Vanzatoarele ma sperie.

2006-02-07T19:24:00.000+02:00

Zi de joi la Institutul Oncologic Bucuresti. Stagiu scurt, de 5 zile. Spitalul e departe de orice, departe chiar si de notariatele cu reclame bilingve romano-chineze. E foarte departe.
Cladirea este imensa, coridoarele sunt pustii. Intr-o sala de mese pentru pacienti undeva la etajul 6 ne inghesuim in asteptarea asistentei de radioterapie. Intra in scena o doamna doctor cu facies etilist si cu un ochi care fuge permanent in dreapta. Ne spune cu o voce ragusita ca e momentul sa vedem niste pacienti, toti glumim. "Stati aici... ii aduc sa vorbiti cu ei" ne mai spune, si pleaca.
Pe un perete, in dreptul unei placute de faianta ciobite e o poza veche cu o reclama la pasta de dinti. Un copil tine o periuta de dinti si zambeste alb spunand: "Igiena e sanatate curata". Dupa 10 minute se redeschide usa si intra un tip in scaun cu rotile a carui infatisare tradeaza provenienta rurala. E slab, emaciat, nebarbierit. Ochii sunt adanciti in orbite si tuseste cavernos. Nu isi poate misca mainile, capul ii atarna intr-o parte. Ni se sugereaza sa incepem intrebarile...
Are 40 de ani. Stie ca are ceva la plaman. Imi spune "domnu' doctor". Din spate asistenta ne ajuta. Ne face semne si ne spune voalat ca are sindrom paraneoplazic, cancer pulmonar, metastaze pe toate organele. Dar el nu stie asta si nici nu intelege limbajul. Nu stie nici ca mai are 3 luni de trait in cazul fericit in care i se va da atentia necesara. El se plange ca il doare.
Trebuie sa se dezbrace pentru examenul clinic, insa nu poate singur, asa ca intra sotia lui, o doamna cu fata simiana si contururi dure. Ne da buna ziua si incepe sa il dezbrace. La un moment dat, izbucneste intr-un plans brusc si spastic, se intoarce spre mine si zice... "am 5 copii, domnu' doctor, daca moare eu ce ma fac? Traim din ajutor social, ce ma fac?" M-am blocat. Pentru asa ceva nu te pregateste nimeni. Doar doamna doctor stie procedura... "Daca nu va potoliti am sa va rog sa iesiti afara." Femeia sughita, tremura, dar termina de dezbracat sotul, care este calm si o linisteste "Am sa ma fac bine. Ai sa vezi... am sa ma fac bine".
Sub sanul drept barbatul are o galma pe care o invarte reflex intre degete si ne zice ca nu stie ce e, insa noi stim. Se discuta rece, pe caz, se atinge exponatul, fiecare il pipaie, il inspecteaza, asistenta glumeste cu noi. Materialul didactic vrea sa se ridice ca sa ne ajute sa il atingem, dar nu poate si cade la loc. Isi cere scuze.
Doamna doctor nu gaseste niste analize... "unde iti sunt radiografiile? Unde le-ai lasat?" Vorbeste ca si cum omul e surd. "Nu mi le-au dat cand m-au trimis de la Filaret, doamna doctor". "Pai atunci sa te duci sa ti le ei, ca nu te pot interna fara ele". "Bine, doamna doctor" sopteste omul supus, apoi se intoarce spre sotie si ingaima "mi-e frig". Iese si se inchide usa. Cineva spune ceva amuzant, dar mie mi se pare indecent sa rad. Unul dintre noi o intreaba pe asistenta de ce nu i se spune omului ce are. Ni se explica o teorie conform careia din punct de vedere demografic exista mai multe categorii de pacienti. La extreme, cei realisti, pragmatici, luptatori, care trebuie sa stie ca sa isi puna ordine in viata si cei care nu isi inteleg diagnosticul sau boala si pe care perspectiva mortii ii demoralizeaza critic. Astia din urma nu trebuie sa stie si de aceea legea este incalcata deliberat.
La iesire, pe coridorul pustiu, il intalnesc pe domn. Pentru el va incepe de-acum tratamentul. Nu va avea bani sa isi cumpere cea mai buna atentie, va fi la coada listei. Si chiar daca ar fi o prioritate, nici un tratament nu il mai poate salva. Urmatoarele 2 luni de viata le va agoniza in spital, cu dureri crunte si cu un deznodamant implacabil. Nu va mai ajunge niciodata acasa. Ce sa ii spun... simt nevoia sa ii spun ceva... sa ii urez "sanatate". Ma simt penibil, mic si degeaba. Dar omul se lumineaza si imi raspunde "multumesc, domnu' doctor", apoi dispare intr-un salon.
Mergem pe coridor, spre lifturi. Din spate se aude un "ma scuzati" rastit si iritat acompaniat de un scartait monoton. Trebuie sa treaca o targa asa ca ii facem cu totii loc. Pe targa un alt exponat acoperit cu un cearsaf verde. Pentru el s-a sfarsit. Nu e om, e statistica, ne spunem in gand si coboram. "Am sa ma fac bine, ai sa vezi..." La parter, trecem pe langa "receptie", biroul de internari. Sunt sute de oameni, sute de nefericiti care asteapta. Pe un perete zace un afis cojit si ingalbenit de vreme, cu un copil... "Igiena e sanatate curata".
Plec. E abia joi si spitalul e departe. Foarte departe...

2005-08-23T05:00:00.001+03:00

Imi aduc aminte ca atunci cand eram copil subiectele de conversatie nu erau o problema. Adica vedeai un film, povesteai filmul cu prima ocazie, audienta era cu gura cascata, iar pentru maximum de efect conchideai apoteotic cu un fel de "era tacsu, ba!" dar mai prozaic si mai putin cliseu. Atat. Nici un fel de eforturi in sintaxa, in elocventa, in coerenta. Nu trebuia sa fi pedant, sa ai imaginatie, sa nu fi echivoc, sa stii engleza, sa mirosi bine, sa nu fi rasist sau homofob asa cum nu trebuia sa aiba sens ce spui sau sa fi vazut intr-adevar filmul. Audienta era intotdeauna aceeasi, efectul perfect.
Imi aduc aminte ca timp de ani de zile mi-am umplut timpul liber mergand cu prietenul meu cel mai bun Alex pe strazi si discutand despre orice de-a lungul a ore, fara sa simt vreo clipa fatigabilitate verbala, oboseala intelectuala si fara sa am vreo clipa sentimentul ca pur si simplu nu mai exista subiecte viabile. Se puteau emite teorii despre orice, nu exista teama de penibil, nu imi era frica sa imi expun un principiu, nu existau dojeni, priviri reprobatoare, nu judeca nimeni pe nimeni.
Aveam rabdare sa merg la filme. Fie ele bune sau proaste. Acum daca titlul filmului este "Sarut Tandru" vomit in gand si merg mai departe. Si mai simt ca toate subiectele de conversatie din Univers au fost epuizate si ca tot ce as putea invoca in vreo discutie este fie penibil, fie a mai fost discutat. Poate mai putin cu Alex, desi asta e o alta poveste si desi si el vomita in gand la "Sarut Tandru".
Initial m-am gandit ca e apanajul varstei si al experientei. Ca poate sunt mai putin superficial, mai aspru, mai slectiv. Ca poate prietenii mei au secat ca un fel de robinet defect. M-am gandit ca poate sufar de plictis cronic si ca nimic nu ma mai anima. Habar n-am.
Nu-mi ramane decat sa sper la vremuri mai bune.

2005-07-12T18:49:00.000+03:00

In 2 ore am examen si nu stiu nimic. Dar e ok pentru ca mai nou nici nu trebuie. Trebuie doar sa ai indemanarea necesara sa fentezi sistemul. Chestia asta e la moda de ceva timp si m-am gandit ca e momentul sa aflu daca pot. Sunt efectiv plictisit sa ma duc la cate un examen si sa constat ca sunt singurul tip "principial" dintr-o serie de 100 de oameni, nici unul din cei 100 neavand vreo jena structurala in a copia din cursuri. Si daca pana acum ma simteam bine spunandu-mi ca uite... vezi... e meritoriu ca scrii din memorie ceea ce altii sunt nevoiti sa copieze, acum nu mai am chef. Realitatea trista este ca m-am plictisit sa fac un efort de studiu in zilele premergatoare examenului ca sa iau un amarat de 7, cand pot foarte bine sa nu fac nimic si sa iau 9 sau 10. Si din nefericire principiile nu au nici o legatura cu scopul oricarui examen care este conform standardelor vremii, nota. E singura chestie care transcede in timp si spatiu si care poate, eventual, sa iti si conditioneze accesul spre nivelul urmator... M-am plictisit sa fiu singur.

Cred ca e evident ca orice forma de rezistenta e inutila. Voi fi asimilat. My name is legion. For we are many :\

2005-07-12T04:35:00.000+03:00

test. U all suck. thx