Acum 3 saptamani amicul meu Jaan mergea prin parcul principal al orasului, indreptandu-se spre casa.
Amicul meu Jaan este un student doctorand din Estonia. Sau Lituania. Sau Letonia. E mare fan Negura Bunget (sau Zmeura Ranjet, dupa cum se face caterinca de salon intre cunoscatorii din Romania). Atat de mare fan incat merge la concertele lor peste tot prin Europa si ii stie dupa nume. Eu am fost la un moment dat rocker (sau pseudo-rocker pentru ca purtam tricouri cu formatii pe care nu le-am ascultat niciodata), dar nu pot spune ca stiu cine stie ce despre Negura Bunget. Am o vaga idee ca membrii trupei au nume gen Viscol si Trunchi de Copac si Fotosinteza. Sau oricum similar. Si mai stiu ca au in repertoriu ceea ce fani ai black metal ar numi extaz al simturilor, iar eu as numi zgomot.
Mai are ca pasiuni "Beer Brewing", "smoking weed" si lupta cu topoarele.
Am facut paranteza asta ca sa intelegeti de ce Jaan estonezul (sau lituanezul, sau letonezul) arata ca un figurant de pe platoul de filmare de la Connan The Barbarian. Sau ca o combinatie nepotrivita intre Don Quijote si tipul imbracat in piele de la Village People. Si ce ar fi putut sa atraga necazuri de tip "Bai roacare... cat e ceasul ma roacare?! Ia vino ma incoa sa vorbim ceva..."
Si deci mergea Jaan spre casa, prin parcul central al orasului, in jurul orei 11 noaptea. Moment in care doi tipi se apropie de el si unul ii trage fara nici un avertisment un pumn in ochi. Din cauza sangelui care se prelingea din arcada sparta si din cauza inflamatiei imediate, Jaan si-a pierdut pe loc vederea la ochiul drept. Din relatarea usor pescareasca a rezultat ca a incercat sa se apere eroic cam un minut si imediat dupa ce a apucat sa se ridice de pe jos, apoi vazand ca este depasit de situatie a luat-o la fuga. Mi-a povestit toate astea foarte relaxat, la o tigara, sugerand ca nu le poarta pica pentru actul de violenta in sine, cat pentru ca au fost niste lasi ordinari si l-au lovit fara sa il anunte. Si pentru ca m-am intrebat retoric "de ce?" Jaan a concluzionat sufland rotocoale de fum ca "it happens. I was just at the wrong place, at the wrong time".
Ieri m-am intalnit cu Rob. Rob este un student doctorand ca si mine, bine facut, dar bine facut in sensul in care e ceea ce numesc eu "festively plump". Rob nu avusese o saptamana grozava. Luni, cat era la universitate, i-au spart casa si i-au furat niste haine si o sticla de vin (stiind cum sunt britanicii, ii cred in stare sa fi intrat pentru sticla de vin). Marti a trebuit sa plateasca 2 amenzi in valoare de vreo 50 de lire, iar miercuri a venit la scoala cu vanatai pe toata fata si pe bratul drept.
Rob tocmai cheltuise aproximativ 100 de lire pe un contract de 2 ani la Vodafone, care venea si cu un iPhone (si la finalul caruia va fi cheltuit inca 850 de lire prin plati lunare). Si cum mergea el agale pe un drum destul de circulat, ascultand muzica, numai ce apar doi (un el si o ea) in spatele lui si in timp ce tipul ii aplica un pumn cu toata puterea in ureche lui Rob, gagica se repede rapace spre telefon. Rob e totusi bine facut, asa ca nu s-a prabusit la pamant imediat, desi casca din ureche ii facuse o rana destul de adanca sub presiunea loviturii. De aceea tipul care il atacase ii mai trage un pumn in figura si Rob cade. Odata jos, cei doi, el si ea, continua sa il loveasca cu picioarele in cap, ca sa se asigure ca ramane jos. La un moment dat se opresc si pleaca.
Dar Rob se ridica si incepe sa o ia la fuga dupa gagica. O prinde si o strange de brat. Si ca tabloul sa fie complet, un bun samaritean aflat in zona se gandeste ca Rob vrea sa ii faca rau unei femei nevinovate asa ca vine si il pocneste pe Rob ca sa elibereze fata. Ceea ce se si intampla.
Telefonul nu mai e, iar el va fi obligat sa se achite de contract pana la capat. Dar onest vorbind nu sunt sigur ca are nevoie de un telefon acum, pentru ca oricum nu mai aude cu urechea dreapta.
Thursday, April 29, 2010
Wednesday, January 13, 2010
Let it snow.
Foarte pe scurt. Are mama o vorba, cum ca in prima parte a oricarui drum te gandesti de unde ai plecat, iar in a doua parte te gandesti unde ai sa ajungi. Ceea ce este in general valabil cand plec din Anglia, dar aproape niciodata valabil cand ma intorc aici. Cand ma intorc in Anglia ma gandesc tot timpul de unde am plecat.
Am plecat din Anglia cu doua zile intarziere pentru ca au dat 15 fulgi si cineva a considerat ca s-a udat scara macaralei care dezgheata aripile avionului. Apa avea potential sa inghete, sa formeze polei si deci sa se constituie intr-un pericol pentru cel care lucra acolo, la peste un metru si jumatate de sol. Decizia care a urmat acestui nefericit incident a fost implacabila si irefutabila. Aeroportul inchis 6 ore, indeajuns incat sa pot sa pierd avionul de legatura si sa ma gandesc ulterior daca sindromul "drobului de sare", ca si deciziile abrupte ce il succed sunt tipic britanice si daca sunt si transmisibile. Either way I was Jack's complete lack of surprise.
Acestea fiind spuse, in avion am fost ca un caine in buza geamului de masina. Sau ca buza cainelui pe geamul de la masina. Am salivat pe hublou si mi-am riscat cu buna stiinta aerul plictisit de frequent flyer pe care mi-l caut deobicei, afisand un entuziasm desuet si tamp, de om care zboara prima data. Spun aer de frequent flyer, nu doar pentru ca am Ivory Card de la KLM pe care adun puncte cu care pot lua sanvisuri gratuite la fiecare 8 zboruri si un prosop cu logoul KLM la 40. Ci pentru ca imi place sa ma prefac ca dorm in timp ce decoleaza si aterizeaza avionul. Asta in timp ce tipa (de-altfel destul de draguta) de langa mine se ghemuieste spasmodic in scaun si murmura pasareste. Mesajul e "been there done that about a GAZILLION times. Because that's what I do. Because I'm cool that way."
Dar cand am fost acasa acum, n-am putut si n-am vrut sa ma prefac ca nimic. Am vrut sa ma bucur de fiecare moment. M-am bucurat si de reintalnirea cu Nelu' si compania, nelipsiti din zborurile Amsterdam-Bucuresti. Unul din ei mi-a fost chiar foarte simpatic. Un tip pe la vreo 45 de ani, cu fata de violator din Targu Jiu, imbracat in alb si cu o sapca pusa smechereste. Se intoarce catre o stewardesa care tocmai trecea pe langa el si zice "haaaai la tati-n buci", chestie pe care mi-am propus sa o traduc in engleza ca unui prieten imaginar si nu am reusit altfel decat literalmente.
Mi-a placut si ca au aplaudat pilotul care intarziase 40 de minute. Tipa cu care am zburat a zis ca il aplauda pentru ca se bucura ca a venit, dar eu raman la parerea ca a fost sarcasm romanesc. De care mi-era foarte dor. Mi-a placut si avionul impachetat pana la refuz cu boarfe si papornite si mi-a placut mai ales de mine, pentru ca am zburat asa cum mi-am propus intotdeauna sa zbor. Cu un rucsac si fara griji.
Am coborat printr-un zid alb, dens, de ninsoare si am aterizat in zapada ce acoperea pista, pe un aeroport cufundat in liniste hivernala. Imi mai amintesc pilotul spunand... "Welcome to Bucharest, to a very white Christmas..." Si in timp ce un Logan cu semn de "Follow Me" ghida incet avionul spre terminal, eu uitam deja Anglia.
Am plecat din Anglia cu doua zile intarziere pentru ca au dat 15 fulgi si cineva a considerat ca s-a udat scara macaralei care dezgheata aripile avionului. Apa avea potential sa inghete, sa formeze polei si deci sa se constituie intr-un pericol pentru cel care lucra acolo, la peste un metru si jumatate de sol. Decizia care a urmat acestui nefericit incident a fost implacabila si irefutabila. Aeroportul inchis 6 ore, indeajuns incat sa pot sa pierd avionul de legatura si sa ma gandesc ulterior daca sindromul "drobului de sare", ca si deciziile abrupte ce il succed sunt tipic britanice si daca sunt si transmisibile. Either way I was Jack's complete lack of surprise.
Acestea fiind spuse, in avion am fost ca un caine in buza geamului de masina. Sau ca buza cainelui pe geamul de la masina. Am salivat pe hublou si mi-am riscat cu buna stiinta aerul plictisit de frequent flyer pe care mi-l caut deobicei, afisand un entuziasm desuet si tamp, de om care zboara prima data. Spun aer de frequent flyer, nu doar pentru ca am Ivory Card de la KLM pe care adun puncte cu care pot lua sanvisuri gratuite la fiecare 8 zboruri si un prosop cu logoul KLM la 40. Ci pentru ca imi place sa ma prefac ca dorm in timp ce decoleaza si aterizeaza avionul. Asta in timp ce tipa (de-altfel destul de draguta) de langa mine se ghemuieste spasmodic in scaun si murmura pasareste. Mesajul e "been there done that about a GAZILLION times. Because that's what I do. Because I'm cool that way."
Dar cand am fost acasa acum, n-am putut si n-am vrut sa ma prefac ca nimic. Am vrut sa ma bucur de fiecare moment. M-am bucurat si de reintalnirea cu Nelu' si compania, nelipsiti din zborurile Amsterdam-Bucuresti. Unul din ei mi-a fost chiar foarte simpatic. Un tip pe la vreo 45 de ani, cu fata de violator din Targu Jiu, imbracat in alb si cu o sapca pusa smechereste. Se intoarce catre o stewardesa care tocmai trecea pe langa el si zice "haaaai la tati-n buci", chestie pe care mi-am propus sa o traduc in engleza ca unui prieten imaginar si nu am reusit altfel decat literalmente.
Mi-a placut si ca au aplaudat pilotul care intarziase 40 de minute. Tipa cu care am zburat a zis ca il aplauda pentru ca se bucura ca a venit, dar eu raman la parerea ca a fost sarcasm romanesc. De care mi-era foarte dor. Mi-a placut si avionul impachetat pana la refuz cu boarfe si papornite si mi-a placut mai ales de mine, pentru ca am zburat asa cum mi-am propus intotdeauna sa zbor. Cu un rucsac si fara griji.
Am coborat printr-un zid alb, dens, de ninsoare si am aterizat in zapada ce acoperea pista, pe un aeroport cufundat in liniste hivernala. Imi mai amintesc pilotul spunand... "Welcome to Bucharest, to a very white Christmas..." Si in timp ce un Logan cu semn de "Follow Me" ghida incet avionul spre terminal, eu uitam deja Anglia.
Tuesday, December 08, 2009
Prin telefon cu prima linie
Pornind de aici.
Eu sunt in "diaspora" deja de 1 an si cateva luni, insa m-am implicat cat de cat in ceea ce inseamna politica in Romania de doar 2 saptamani. De aproape un an si jumatate am fost rupt de realitate si m-a durut in cur de ce se intampla in acasa.
Brusc insa, am avut o oarecare erectie de spirit belicos si revolutionar si am zis "hai ba sa imi dau cu parerea". Pentru ca si parerea mea conteaza, pentru ca se poate face primavara cu o floare si pentru ca fotbalul se joaca pe goluri.
Ca urmare am votat cu deosebit aplomb patriotic si entuziasm cetatenesc. M-am simtit bine si mandru ca mi-am facut datoria civica, flatat ca tre sa mozolesc o foaie de calitate indoielnica cu o stampila, apoi m-am bagat in pat si inainte de a adormi m-am scarpinat oarecum simbolic pe o fesa. Cand m-am trezit era Anglia din nou. Si vreti sa fiu sincer?
Astazi 7 decembrie tot in CUR ma doare de ce e acasa. Nu sunt acolo, nici sa ii vad pe Basescu sau Geoana 24/7 la teve, nici sa asist sau sa resimt vreun colaps economic ipotetic daca nu o sa avem 3 luni guvern, doamne fereste. De-altfel singurul motiv pentru care postez acum este ca a iesit Basescu si sunt usor jenat, cam cum sunt jenat cand vad vanatorul omorand in bataie cu cangea foca cea alba de pe banchiza. Daca iesea Geoana (pe care l-am votat), postul asta nici macar nu ar fi existat, ci as fi trecut direct de la extazul semi-fanatic al alegatorului in buza urnei, la hibernarea cincinala a celui pe care il doare si anume, in cur. Fara aceasta mica si foarte efemera jena.
Mie mi-e destul de confortabil aici si am o oarecare sina pe care sunt inscris. Sanvisu meu excelent cu Tikka de maine nu va fi nici mai bun, nici mai rau ca urmare a votului meu. Bursa mea va fi la fel de mare (sau mica, daca luam in considerare pretul benzinei) si modul cum imi petrec timpul liber va fi acelasi.
Inainte sa adorm seara, inainte sa spun rugaciunea si inainte sa ma spal pe dinti, nu ma gandesc la ce e acasa. Nici la situatia politica, nici la cea sociala, nici la cea economica. Nu urmaresc stiri si nu citesc presa romaneasca. Sunt daca vreti, la acelasi nivel de informare sau interes ca si taranii care traiesc in creierii muntilor, in sihastrie. Spre diferenta de ei, insa, eu nu platesc taxe. Si mai important decat atat, eu nu sunt acolo ca sa mananc o paine.
Ar trebui sa merg mai departe si sa vorbesc despre moralitatea indoielnica a faptului ca cineva care abandoneaza corabia, sa aiba inca un cuvant de spus asupra cine o conduce. Sau ca cei care vor sa schimbe ceva ar trebui sa fie in prima linie, cu mana pe spangi, pe mii de baionete. Adica in Romania, si nu undeva in mijlocul Arizonei, intr-o casuta cu horn fumegand si white picket fence, de unde sa dea lectii despre anti-comunism si moguli de dragul discutiilor de salon la seratele dansante. Nu mutand soldatei de colo colo ca la Warhammer. Dar nu am sa fac asta. Si nici nu dau vina pe diaspora pentru cum s-a inclinat balanta la alegeri.
Am sa spun doar atat. Moral, eu nu ar fi trebuit sa pot sa votez, pentru ca ma doare in cur. Pentru ca votul nu are nici o legatura cu atributul de "roman", asa cum a avea pasaport romanesc nu este o conditie sine qua non pentru a fi roman. Votul este o chestie pragmatica. Votul este al celor din prima linie.
Eu sunt in "diaspora" deja de 1 an si cateva luni, insa m-am implicat cat de cat in ceea ce inseamna politica in Romania de doar 2 saptamani. De aproape un an si jumatate am fost rupt de realitate si m-a durut in cur de ce se intampla in acasa.
Brusc insa, am avut o oarecare erectie de spirit belicos si revolutionar si am zis "hai ba sa imi dau cu parerea". Pentru ca si parerea mea conteaza, pentru ca se poate face primavara cu o floare si pentru ca fotbalul se joaca pe goluri.
Ca urmare am votat cu deosebit aplomb patriotic si entuziasm cetatenesc. M-am simtit bine si mandru ca mi-am facut datoria civica, flatat ca tre sa mozolesc o foaie de calitate indoielnica cu o stampila, apoi m-am bagat in pat si inainte de a adormi m-am scarpinat oarecum simbolic pe o fesa. Cand m-am trezit era Anglia din nou. Si vreti sa fiu sincer?
Astazi 7 decembrie tot in CUR ma doare de ce e acasa. Nu sunt acolo, nici sa ii vad pe Basescu sau Geoana 24/7 la teve, nici sa asist sau sa resimt vreun colaps economic ipotetic daca nu o sa avem 3 luni guvern, doamne fereste. De-altfel singurul motiv pentru care postez acum este ca a iesit Basescu si sunt usor jenat, cam cum sunt jenat cand vad vanatorul omorand in bataie cu cangea foca cea alba de pe banchiza. Daca iesea Geoana (pe care l-am votat), postul asta nici macar nu ar fi existat, ci as fi trecut direct de la extazul semi-fanatic al alegatorului in buza urnei, la hibernarea cincinala a celui pe care il doare si anume, in cur. Fara aceasta mica si foarte efemera jena.
Mie mi-e destul de confortabil aici si am o oarecare sina pe care sunt inscris. Sanvisu meu excelent cu Tikka de maine nu va fi nici mai bun, nici mai rau ca urmare a votului meu. Bursa mea va fi la fel de mare (sau mica, daca luam in considerare pretul benzinei) si modul cum imi petrec timpul liber va fi acelasi.
Inainte sa adorm seara, inainte sa spun rugaciunea si inainte sa ma spal pe dinti, nu ma gandesc la ce e acasa. Nici la situatia politica, nici la cea sociala, nici la cea economica. Nu urmaresc stiri si nu citesc presa romaneasca. Sunt daca vreti, la acelasi nivel de informare sau interes ca si taranii care traiesc in creierii muntilor, in sihastrie. Spre diferenta de ei, insa, eu nu platesc taxe. Si mai important decat atat, eu nu sunt acolo ca sa mananc o paine.
Ar trebui sa merg mai departe si sa vorbesc despre moralitatea indoielnica a faptului ca cineva care abandoneaza corabia, sa aiba inca un cuvant de spus asupra cine o conduce. Sau ca cei care vor sa schimbe ceva ar trebui sa fie in prima linie, cu mana pe spangi, pe mii de baionete. Adica in Romania, si nu undeva in mijlocul Arizonei, intr-o casuta cu horn fumegand si white picket fence, de unde sa dea lectii despre anti-comunism si moguli de dragul discutiilor de salon la seratele dansante. Nu mutand soldatei de colo colo ca la Warhammer. Dar nu am sa fac asta. Si nici nu dau vina pe diaspora pentru cum s-a inclinat balanta la alegeri.
Am sa spun doar atat. Moral, eu nu ar fi trebuit sa pot sa votez, pentru ca ma doare in cur. Pentru ca votul nu are nici o legatura cu atributul de "roman", asa cum a avea pasaport romanesc nu este o conditie sine qua non pentru a fi roman. Votul este o chestie pragmatica. Votul este al celor din prima linie.
Sunday, November 01, 2009
Saturday, October 10, 2009
Rant #1. Just getting warmed up.
Am avut o discutie relativ aprinsa cu un roman aclimatizat aici, despre calitatea televiziunii din Romania. El (romanul) sustine ca televiziunea de acasa este abjecta si ca umorul este ieftin, dand ca exemplu posturi gen Acasa sau Euforia TV si emisiuni care fac reclama la pitipoance si cocalari in prime-time. Manele etc Argumentatie cu care acum un an as fi fost intru totul de-acord, dar pe care acum o consider ipocrita prin comparatie.
Am incercat si incerc sa fiu obiectiv cand vine vorba de Anglia, pentru ca realizez ca ma transform incet dar sigur intr-un bursuc ghebos, cu manii critice obsesiv-compulsive. Realizez si ca ma indepartez de fundamentul pe care a fost construit acest blog, adica acela de a privi lumea cu un zambet sarcastic si detasat si ma indrept spre conceptul de mosneag repetitiv si redundant, care se plange de micimea pensiei si incontinenta de fiecare data cand are ocazia.
De aceea am incercat si incerc ca atunci cand aprind televizorul sa fiu absolut detasat si sincer in cautarea divertismentului. Asa si deci deschid televizorul la ora 9 seara sa zicem, si dau de "Young, Dumb and Living off Mom" pe BBC3. In caz ca nu sunteti the brightest cookies in the jar, va spun si despre ce e vorba. E vorba despre diferiti asolescenti tembeli care se tem in mod normal sa isi rupa unghiile ridicand un scaun, dar care sunt acum pusi la munci agricole spre amuzamentul audientei. Tre' sa alerge porci, sa spele rufe sau sa gateasca pui cu morcov. Foarte interesant. If you're braindead. Sau daca esti un britanic semi-obez, usor analfabet si somer, caruia emisiunea ii ofera un vag sentiment de self-worth.
Asa ca schimb canalul si dau de "Wife Swap", emisiune cunoscuta si publicului roman. E aia unde doua femei fara cariera, talie sau simt estetic, fac schimb de familii timp de o saptamana si sunt platite sa faca scandal. Observ ca una are mustata, moment in care schimb. "Big Brother". Schimb. "Underaged and pregnant" tot pe un BBC, un reality show in care e vorba de gagici mai mici de 16 ani care au ramas insarcinate. Apare o mama care vorbeste engleza atat de stricata incat tot ce inteleg sunt cuvintele cenzurate. Apare si fiica insarcinata care se scuza din fata camerei pentru ca trebuie sa faca pipi si apare si fericitul tata care ne povesteste ca tocmai ce-a fugit de-acasa si a abandonat scoala. Si asta taman cand trecea in a 4-a. Tatal are cosuri pe fata, inca nu i-a dat parul pubian si falseaza magareste ca orice imberb. Fiica e obeza. Este atat de obeza incat nimeni nu a observat ca e insarcinata pana in luna a 7-a. Toti au crezut ca e usor balonata de la puiul cu morcov. Nu inteleg. Schimb.
Cooking Channel. Pui cu morcov live. Schimb. Ah, un sitcom pe Channel 4, numit "Peep Show". Ma uit rabdator 25 de minute la un umor tip Vacanta Mare, cu glume sexuale spuse grosier. Incerc sa schitez un zambet. Nu reusesc. Schimb. Urmeaza vreo 8 posturi de "sexy time" vorba lui Borat, dar in regim pay-tv. Gay men, Spice, Playboy TV, Late at night for men, Men on men, Men on women, Spicy men, Playgirl. Dreq sa le pieptene ca nu le mai stiu. Apoi 3 posturi de sport din care doua transmit cricket si al treilea echitatie. E campionatul mondial de echitatie din 1986. In reluare, evident. Casc. Urmeaza un post de "gardening". "Welcome to the tree channel! All the excitement of trees, 24 hours a day!" Este probabil destinat celor aflati in stadii terminale ale unor boli, ca sa le faca trecerea mai usoara.
Apoi 10 posturi de radio si nu pot decat sa ma intreb what kind of incurable retard would switch on the TV, get some popcorn, make himself comfy and then listen to the radio over a black screen. "Wow never seen this episode!"
Intr-un final ma opresc pe Dave. Se da Top Gear in reluare din 2002. Din nou. Nu percutati? Va explic. Posturile "Dave" si "Dave ja vu" (how clever, hehe) se ocupa cu a transmite reluari Top Gear, Fifth Gear, Dragon's Den etc, de pe BBC, incepand cu anii 90 si pana aproape de prezent (cu 1 an in urma, sa zicem). Si vreau sa reformulez ideea ca nu cumva sa intelegeti gresit. Cele doua posturi (cu cote de audienta destul de ridicate) transmit DOAR reluari 24 de ore pe zi, 7 zile pe saptamana. Nici macar intr-o anumita ordine, ci arbitrar. Ba pentru ca ridicolul sa tinda spre suprarealism, Dave Ja Vu transmite doar reluari de pe Dave.
Ei bine, in concluzie, cel mai bun post care poate fi cumparat cu abonamentul de 10 lire pe luna transmite reluari dupa un post care transmite reluari din anii '90. Nu stiu ce parere aveti voi, dar pe mine ma deprima total chestia asta. Ma deprima chiar mai rau decat ma deprimau reluarile cu emisiunea lui Teo de pe Pro Cinema si care datau cu 6 ani in urma. Te uitai la o emisiune din 2000 si ziceai "ah, asta e mort..." sau "ah uite, Parazitii cand aveau 12 ani" sau "wow, reclama la Adidas Storsen si Gepa Electrocenter". Penibil. Sau vorba lui Ratbert cand se uita la o reluare la un film de actiune "I'm watching it again. I hope the main character makes it this time".
Pai stai asa fratele meu. Adica eu platesc aici 10 lire pe abonament (si 150 de lire pe an taxa TV) ca sa ma uit in prime time la pui cu morcov, adolescente insarcinate si Top Gear din 2002, iar acasa platesc 2 lire ca sa am HBO si TVR1/TVR2 (nu comentati va rog, pentru ca dau filme bune si nu le intrerup cu reclame) si Cartoon Network si 5 x Discovery? Sau pentru emisiuni de divertisment ok-ish, gen Mircea Badea (again, de gustibus) sau Saturday Night Live sau The Tonight Show? Sau pentru transmisiuni sportive de calitate? Trist este ca toate tembelismele pe care le vad aici la ora 9 seara, nu ar fi difuzate daca nu ar exista cerere. Asa ca nu pot decat sa ma intorc la memorabilul line al lui Bugs Bunny din Haredevil Hare: "Why yes, I have prepared a statement for the press... GET ME OUT OF HERE!".
"Nu am televizor dar e normal, cand vad atatea lucruri interesante pe tavan."
.
Am incercat si incerc sa fiu obiectiv cand vine vorba de Anglia, pentru ca realizez ca ma transform incet dar sigur intr-un bursuc ghebos, cu manii critice obsesiv-compulsive. Realizez si ca ma indepartez de fundamentul pe care a fost construit acest blog, adica acela de a privi lumea cu un zambet sarcastic si detasat si ma indrept spre conceptul de mosneag repetitiv si redundant, care se plange de micimea pensiei si incontinenta de fiecare data cand are ocazia.
De aceea am incercat si incerc ca atunci cand aprind televizorul sa fiu absolut detasat si sincer in cautarea divertismentului. Asa si deci deschid televizorul la ora 9 seara sa zicem, si dau de "Young, Dumb and Living off Mom" pe BBC3. In caz ca nu sunteti the brightest cookies in the jar, va spun si despre ce e vorba. E vorba despre diferiti asolescenti tembeli care se tem in mod normal sa isi rupa unghiile ridicand un scaun, dar care sunt acum pusi la munci agricole spre amuzamentul audientei. Tre' sa alerge porci, sa spele rufe sau sa gateasca pui cu morcov. Foarte interesant. If you're braindead. Sau daca esti un britanic semi-obez, usor analfabet si somer, caruia emisiunea ii ofera un vag sentiment de self-worth.
Asa ca schimb canalul si dau de "Wife Swap", emisiune cunoscuta si publicului roman. E aia unde doua femei fara cariera, talie sau simt estetic, fac schimb de familii timp de o saptamana si sunt platite sa faca scandal. Observ ca una are mustata, moment in care schimb. "Big Brother". Schimb. "Underaged and pregnant" tot pe un BBC, un reality show in care e vorba de gagici mai mici de 16 ani care au ramas insarcinate. Apare o mama care vorbeste engleza atat de stricata incat tot ce inteleg sunt cuvintele cenzurate. Apare si fiica insarcinata care se scuza din fata camerei pentru ca trebuie sa faca pipi si apare si fericitul tata care ne povesteste ca tocmai ce-a fugit de-acasa si a abandonat scoala. Si asta taman cand trecea in a 4-a. Tatal are cosuri pe fata, inca nu i-a dat parul pubian si falseaza magareste ca orice imberb. Fiica e obeza. Este atat de obeza incat nimeni nu a observat ca e insarcinata pana in luna a 7-a. Toti au crezut ca e usor balonata de la puiul cu morcov. Nu inteleg. Schimb.
Cooking Channel. Pui cu morcov live. Schimb. Ah, un sitcom pe Channel 4, numit "Peep Show". Ma uit rabdator 25 de minute la un umor tip Vacanta Mare, cu glume sexuale spuse grosier. Incerc sa schitez un zambet. Nu reusesc. Schimb. Urmeaza vreo 8 posturi de "sexy time" vorba lui Borat, dar in regim pay-tv. Gay men, Spice, Playboy TV, Late at night for men, Men on men, Men on women, Spicy men, Playgirl. Dreq sa le pieptene ca nu le mai stiu. Apoi 3 posturi de sport din care doua transmit cricket si al treilea echitatie. E campionatul mondial de echitatie din 1986. In reluare, evident. Casc. Urmeaza un post de "gardening". "Welcome to the tree channel! All the excitement of trees, 24 hours a day!" Este probabil destinat celor aflati in stadii terminale ale unor boli, ca sa le faca trecerea mai usoara.
Apoi 10 posturi de radio si nu pot decat sa ma intreb what kind of incurable retard would switch on the TV, get some popcorn, make himself comfy and then listen to the radio over a black screen. "Wow never seen this episode!"
Intr-un final ma opresc pe Dave. Se da Top Gear in reluare din 2002. Din nou. Nu percutati? Va explic. Posturile "Dave" si "Dave ja vu" (how clever, hehe) se ocupa cu a transmite reluari Top Gear, Fifth Gear, Dragon's Den etc, de pe BBC, incepand cu anii 90 si pana aproape de prezent (cu 1 an in urma, sa zicem). Si vreau sa reformulez ideea ca nu cumva sa intelegeti gresit. Cele doua posturi (cu cote de audienta destul de ridicate) transmit DOAR reluari 24 de ore pe zi, 7 zile pe saptamana. Nici macar intr-o anumita ordine, ci arbitrar. Ba pentru ca ridicolul sa tinda spre suprarealism, Dave Ja Vu transmite doar reluari de pe Dave.
Ei bine, in concluzie, cel mai bun post care poate fi cumparat cu abonamentul de 10 lire pe luna transmite reluari dupa un post care transmite reluari din anii '90. Nu stiu ce parere aveti voi, dar pe mine ma deprima total chestia asta. Ma deprima chiar mai rau decat ma deprimau reluarile cu emisiunea lui Teo de pe Pro Cinema si care datau cu 6 ani in urma. Te uitai la o emisiune din 2000 si ziceai "ah, asta e mort..." sau "ah uite, Parazitii cand aveau 12 ani" sau "wow, reclama la Adidas Storsen si Gepa Electrocenter". Penibil. Sau vorba lui Ratbert cand se uita la o reluare la un film de actiune "I'm watching it again. I hope the main character makes it this time".
Pai stai asa fratele meu. Adica eu platesc aici 10 lire pe abonament (si 150 de lire pe an taxa TV) ca sa ma uit in prime time la pui cu morcov, adolescente insarcinate si Top Gear din 2002, iar acasa platesc 2 lire ca sa am HBO si TVR1/TVR2 (nu comentati va rog, pentru ca dau filme bune si nu le intrerup cu reclame) si Cartoon Network si 5 x Discovery? Sau pentru emisiuni de divertisment ok-ish, gen Mircea Badea (again, de gustibus) sau Saturday Night Live sau The Tonight Show? Sau pentru transmisiuni sportive de calitate? Trist este ca toate tembelismele pe care le vad aici la ora 9 seara, nu ar fi difuzate daca nu ar exista cerere. Asa ca nu pot decat sa ma intorc la memorabilul line al lui Bugs Bunny din Haredevil Hare: "Why yes, I have prepared a statement for the press... GET ME OUT OF HERE!".
"Nu am televizor dar e normal, cand vad atatea lucruri interesante pe tavan."
.
Sunday, August 30, 2009
Tuesday, August 25, 2009
Too long, didn't read
Cineva a pus o intrebare foarte onesta pe sectiunea Singles and Dating a Yahoo Answers: "how long can a little girl hold her breath?" Si mi-am dat seama ca urasc toti oamenii incuiati si tembeli, captivi ai unor concepte liberale si de toleranta pe care de fapt nu le inteleg. Mi-e foarte lene sa explic cum am ajuns de la Pedobear la ideatica liberala si nici nu am de gand sa incerc pentru ca ceea ce vreau sa spun e mult mai simplu. A inceput sa ma plictiseasca teribil "politically correctness"-ul.
Nu vreau nici sa incep o polemica (un cuvant dificil de folosit in contextul a ceea ce este, in esenta, un monolog lipsit de spectatori) despre faptul ca toti suntem sau nu egali sub soare, ca homofobia e o crima si ca nu orice portorican este fie bucatar, fie distribuitor de heroina. Nu imi propun, pentru ca problema de fond e alta.
Ei bine, problema e ca in Anglia s-a ajuns la stadiul in care nu mai poti sa discuti despre niciunul din subiectele de mai sus (si nici de multe altele) decat in soapta. Iar prin "discuti", nu inteleg "contesti" sau "negi", ci "dezbati". In clipa in care imi este frica sa aduc vorba la o chermeza despre faptul ca aproape musulmanii din Anglia se inmultesc ca iepurii (fact), sau ca eu mi-as lasa copiii sa se urce in copaci (fiction) ceva nu e in regula cu societatea in care traiesc.
Vreau sa pot sa vorbesc cu voce tare despre lucrurile astea si sa pot sa fac singur alegeri acolo unde este necesar, fara sa imi fie teama de oprobiul multimii sau vreun surghiun in afara suburbiilor plicticoase in care locuiesc robotii si unde isi conduc masinile eco-friendly. Vreau sa pot sa glumesc despre Pedobear si sa pot sa spun bancuri care incep cu "un evreu, un mexican si doi castori intra intr-un bar..." fara sa ma shushaie unu, sau sa se uite jenat in alta directie ca si cum nu ma cunoaste.
Si problema e ca nu scap nicaieri de papagali. Lasa pene in metrou, la scoala, in magazinul de comics, cu tine in pat, sub pat si pe youtube. De exemplu la clipurile cu animale, gen o secventa de 20 de secunde intitulata "Talking cat" in care o pisica mormaie ceva, care mie personal imi suna a instructiuni in japoneza. Pe langa sutele de comentarii gen "omg lul cute kitty xD" si cele semi-autiste gen "plz mall him to me il take care of them ;). all the biscuts will be there and i got 2 cats all ready well my sis and il kep them all safe till i put em in micro wave jk or am i?", exista INTOTDEAUNA cineva care spune "this is not funny :( this poor animal is suffering. stop laughing at a cat that is obviously being tortured". Sau ceva asemanator.
Ei bine, daca m-as putea teleporta langa persoana respectiva si nu ar fi vorba de un troll de 12 ani care colectioneaza "thumbs down", ma jur ca as face ca Michael Madsen in Reservoir Dogs "all you can do is pray for a quick death, which... you ain't gonna get". Apoi as spune, "this is K-Billy's Super Sounds of the Seventies" si in timp ce cant "Stuck in the middle with you" i-as taia o ureche.
Alaltaieri au venit niste unii in vizita la noi acasa, la ceea ce britanicii numesc cu mandrie Sunday Roast, iar eu as numi cu jena "pui cu morcov". Toata lumea s-a ghiftuit cu morcov pentru ca puiul era prea mic ca sa fie indestulator pentru 6 persoane. Eu m-am prefacut ca sunt satul dupa o aripa prost gatita, ca sa cedez nemancatilor pipotzeek suculenta. Toate bune si frumoase, la un moment dat la televizor apar nush ce homosexuali care faceau parada pe strasse in chiloti. Se pupa si unul ii atinge altuia scrotul in prime-time. Li se iau interviuri. Un shemale zice "this is the new normal folks!" apoi chicoteste. In camera lumea manca pui linistita. Eu rup tacerea (interupta doar ocazional de plescaitul morcovilor fierti), si zic: "I don't think advertising this as the new normal is proper". Se ridica priviri din farfurie. Unul mai grasun, care tocmai se pregatea sa apuce un copan cu o miscare duioasa de grebla, zice: "that's a primitive thought". Urmeaza o discutie lunga in care eu le-am facut cunostinta cu logica, dar in urma careia cred ca am ramas definitv incrustat in mintile lor netede ca "primitiv".
Trece o ora. Lumea se scobea tacticos intre dinti, cand intra o pisica in camera. O stim, e Bara, numita astfel dupa colega mea de la scoala, pentru ca amandoua se freaca de pereti si oameni si torc, amandoua vin si pleaca cand vor (indiferent esti in mijlocul unei conversatii cu ele sau nu) si amandoua te privesc cu ochi inteligenti, dar nu se pot exprima. Ma rog si deci intra pisica sa cerseasca de mancare, iar unul din britanicii care se jura pe crucea protestanta mai adineauri ca iubeste homosexualii ca pe propriul lui frate, ia o bucata de sunca si i-o face pisicii guler. La propriu. O leaga frumos, cu funda. Pisica incepe sa alerge frenetic prin camera incercand sa scape de sunca (sau sa o manance, dreacu s-o pieptene) si tocmai cand ma asteptam ca ceilalti 3 sa spuna "STOP THIS! THE POOR ANIMAL IS IN PAIN!" in cel mai curat stil youtubian, vine surpriza. "Coupe de grace" dupa cum ar spune Mandy in Grim & Evil. Pe fondul unei hahaieli generale, unul scoate telefonul si filmeaza. "This is going on youtube". Pai bine ma, de-astia-mi sunteti? Adica stai asa, aia care practic predica politically correctness-ul la necivilizatii din europa de est, ei bine, ei alearga o pisica prin sufragerie cu o bucata de sunca, rad ca idiotii si posteaza totul pe youtube? Pai sa nu-i bagi in pizda ma-sii?
Mi-am mai adus aminte in treacat, ca in 1998 cand eram in Boston si ma prefaceam ca merg la o scoala de vara, am desenat pe o foaie de hartie niste cruci intr-una din orele care ma plictiseau crunt. Una din cruci era "pattée" sau ma rog, un "Iron Cross", simbol destul de cunoscut al Luftstreikrafte, dar nu numai. Pentru ca, sa fim seriosi, e de fapt un simbol heraldic vechi de cand lumea, nu ceva specific nazist. Am desenat porcariile respective, dar cand am plecat am uitat sa mototolesc hartia si sa o bag in buzunar. Imi aduc aminte foarte clar ca a ramas pe masa.
A doua zi, de cum am intrat pe usa cineva mi-a zis "you're in trouble now..." Si pentru ca eram foarte nedumerit mi s-a explicat ca "you drew something bad..." Mi-am dat seama ca era legat de hartia de pe masa (care evident nu mai era acolo, ci probabil in mainile NSA sau CIA). Ma rog, long story short (vorba lui Hugh Fink), ce a urmat a fost ca tipa care ne tinea cursul respectiv mi-a tinut o morala de vreo jumatate de ora despre nazism si de ce nu e bine sa faci genocid. Chestie care m-a nedumerit teribil, pentru ca desi stiam si eu ca nu e ok sa omori cateva milioane de oameni ca sa faci sapun, nu intelegeam exact care era legatura cu un simbol heraldic desenat pe o hartie.
So... does anyone actually know how long can a little girl hold her breath?
Nu vreau nici sa incep o polemica (un cuvant dificil de folosit in contextul a ceea ce este, in esenta, un monolog lipsit de spectatori) despre faptul ca toti suntem sau nu egali sub soare, ca homofobia e o crima si ca nu orice portorican este fie bucatar, fie distribuitor de heroina. Nu imi propun, pentru ca problema de fond e alta.
Ei bine, problema e ca in Anglia s-a ajuns la stadiul in care nu mai poti sa discuti despre niciunul din subiectele de mai sus (si nici de multe altele) decat in soapta. Iar prin "discuti", nu inteleg "contesti" sau "negi", ci "dezbati". In clipa in care imi este frica sa aduc vorba la o chermeza despre faptul ca aproape musulmanii din Anglia se inmultesc ca iepurii (fact), sau ca eu mi-as lasa copiii sa se urce in copaci (fiction) ceva nu e in regula cu societatea in care traiesc.
Vreau sa pot sa vorbesc cu voce tare despre lucrurile astea si sa pot sa fac singur alegeri acolo unde este necesar, fara sa imi fie teama de oprobiul multimii sau vreun surghiun in afara suburbiilor plicticoase in care locuiesc robotii si unde isi conduc masinile eco-friendly. Vreau sa pot sa glumesc despre Pedobear si sa pot sa spun bancuri care incep cu "un evreu, un mexican si doi castori intra intr-un bar..." fara sa ma shushaie unu, sau sa se uite jenat in alta directie ca si cum nu ma cunoaste.
Si problema e ca nu scap nicaieri de papagali. Lasa pene in metrou, la scoala, in magazinul de comics, cu tine in pat, sub pat si pe youtube. De exemplu la clipurile cu animale, gen o secventa de 20 de secunde intitulata "Talking cat" in care o pisica mormaie ceva, care mie personal imi suna a instructiuni in japoneza. Pe langa sutele de comentarii gen "omg lul cute kitty xD" si cele semi-autiste gen "plz mall him to me il take care of them ;). all the biscuts will be there and i got 2 cats all ready well my sis and il kep them all safe till i put em in micro wave jk or am i?", exista INTOTDEAUNA cineva care spune "this is not funny :( this poor animal is suffering. stop laughing at a cat that is obviously being tortured". Sau ceva asemanator.
Ei bine, daca m-as putea teleporta langa persoana respectiva si nu ar fi vorba de un troll de 12 ani care colectioneaza "thumbs down", ma jur ca as face ca Michael Madsen in Reservoir Dogs "all you can do is pray for a quick death, which... you ain't gonna get". Apoi as spune, "this is K-Billy's Super Sounds of the Seventies" si in timp ce cant "Stuck in the middle with you" i-as taia o ureche.
Alaltaieri au venit niste unii in vizita la noi acasa, la ceea ce britanicii numesc cu mandrie Sunday Roast, iar eu as numi cu jena "pui cu morcov". Toata lumea s-a ghiftuit cu morcov pentru ca puiul era prea mic ca sa fie indestulator pentru 6 persoane. Eu m-am prefacut ca sunt satul dupa o aripa prost gatita, ca sa cedez nemancatilor pipotzeek suculenta. Toate bune si frumoase, la un moment dat la televizor apar nush ce homosexuali care faceau parada pe strasse in chiloti. Se pupa si unul ii atinge altuia scrotul in prime-time. Li se iau interviuri. Un shemale zice "this is the new normal folks!" apoi chicoteste. In camera lumea manca pui linistita. Eu rup tacerea (interupta doar ocazional de plescaitul morcovilor fierti), si zic: "I don't think advertising this as the new normal is proper". Se ridica priviri din farfurie. Unul mai grasun, care tocmai se pregatea sa apuce un copan cu o miscare duioasa de grebla, zice: "that's a primitive thought". Urmeaza o discutie lunga in care eu le-am facut cunostinta cu logica, dar in urma careia cred ca am ramas definitv incrustat in mintile lor netede ca "primitiv".
Trece o ora. Lumea se scobea tacticos intre dinti, cand intra o pisica in camera. O stim, e Bara, numita astfel dupa colega mea de la scoala, pentru ca amandoua se freaca de pereti si oameni si torc, amandoua vin si pleaca cand vor (indiferent esti in mijlocul unei conversatii cu ele sau nu) si amandoua te privesc cu ochi inteligenti, dar nu se pot exprima. Ma rog si deci intra pisica sa cerseasca de mancare, iar unul din britanicii care se jura pe crucea protestanta mai adineauri ca iubeste homosexualii ca pe propriul lui frate, ia o bucata de sunca si i-o face pisicii guler. La propriu. O leaga frumos, cu funda. Pisica incepe sa alerge frenetic prin camera incercand sa scape de sunca (sau sa o manance, dreacu s-o pieptene) si tocmai cand ma asteptam ca ceilalti 3 sa spuna "STOP THIS! THE POOR ANIMAL IS IN PAIN!" in cel mai curat stil youtubian, vine surpriza. "Coupe de grace" dupa cum ar spune Mandy in Grim & Evil. Pe fondul unei hahaieli generale, unul scoate telefonul si filmeaza. "This is going on youtube". Pai bine ma, de-astia-mi sunteti? Adica stai asa, aia care practic predica politically correctness-ul la necivilizatii din europa de est, ei bine, ei alearga o pisica prin sufragerie cu o bucata de sunca, rad ca idiotii si posteaza totul pe youtube? Pai sa nu-i bagi in pizda ma-sii?
Mi-am mai adus aminte in treacat, ca in 1998 cand eram in Boston si ma prefaceam ca merg la o scoala de vara, am desenat pe o foaie de hartie niste cruci intr-una din orele care ma plictiseau crunt. Una din cruci era "pattée" sau ma rog, un "Iron Cross", simbol destul de cunoscut al Luftstreikrafte, dar nu numai. Pentru ca, sa fim seriosi, e de fapt un simbol heraldic vechi de cand lumea, nu ceva specific nazist. Am desenat porcariile respective, dar cand am plecat am uitat sa mototolesc hartia si sa o bag in buzunar. Imi aduc aminte foarte clar ca a ramas pe masa.
A doua zi, de cum am intrat pe usa cineva mi-a zis "you're in trouble now..." Si pentru ca eram foarte nedumerit mi s-a explicat ca "you drew something bad..." Mi-am dat seama ca era legat de hartia de pe masa (care evident nu mai era acolo, ci probabil in mainile NSA sau CIA). Ma rog, long story short (vorba lui Hugh Fink), ce a urmat a fost ca tipa care ne tinea cursul respectiv mi-a tinut o morala de vreo jumatate de ora despre nazism si de ce nu e bine sa faci genocid. Chestie care m-a nedumerit teribil, pentru ca desi stiam si eu ca nu e ok sa omori cateva milioane de oameni ca sa faci sapun, nu intelegeam exact care era legatura cu un simbol heraldic desenat pe o hartie.
So... does anyone actually know how long can a little girl hold her breath?
Subscribe to:
Posts (Atom)