Despre gastroetnocentrism

Vroiam sa scriu despre altceva, dar m-am razgandit. Aruncati un ochi aici: http://www.whoppervirgins.com/

Azi am fost sa mananc la Burger King. Si nu e doar vorba de faptul ca viata de student intr-o tara straina te obliga sa te imprietenesti cu Subway, BK sau McDonalds. E vorba ca imi place Whopper. Pe cuvant ca imi place. Imi plac si cartofii de la Burger King, probabil mai mult decat aia pe care ii gateste mama acasa.
Ceea ce ma deranjeaza pe mine la reclama asta e departe de consideratiile tipice, de patriotismul de gang si de apararea valorilor nationale.
Chestia care ma enerveaza cel mai rau la reclama asta e faptul ca se erijeaza in misionari si totul incearca sa para un experiment social foarte important. Ceea ce ar fi cu siguranta deosebit de interesant si frumos daca ar duce medicamente unui sat izolat din Papua Noua Guinee sau de pe Amazon. In schimb ei duc un sandwich prost unor oameni care nu au nevoie de asa ceva, pipereaza totul cu o muzica de fundal foarte dramatica si iau un aer interesant, de misiune. O obeza din reportaj are titulatura "independent researcher", care din ce am inteles eu inseamna un fel de persoana care gusta din toate ca sa se asigure ca sunt conform standardelor. Au un elicopter, fac drifturi cu o Dacie etc.
In primul rand ca este vorba de un whopper, adica doua bucati de chifla si ceva ce este in esenta o chiftea si trei felii de salata intre. La un moment dat unul dintre papagali filozofeaza: "they (localnicii n.r.) were unfamiliar with the dynamics of it (hamburger n.r.)". Cum adica? What dynamics are those? WHAT IS THE DYNAMIC OF A SANDWICH? Sunt absolut sigur ca toti membrii comunitatii din Budesti stiu ce e ala un sandwich, ca sunt perfect capabili sa puna o chiftea sau parjoala sau cum req ii zic ei intre doua felii de paine si apoi sa o manance. Deci impactul "culturii americane" asupra taranului roman este nul, pentru ca singurul concept nou pe care reusesc sa il introduca este ala de "hamburger" si doar la nivel de concept, nu si de executie. Este la fel de relevant ca si cum ar fi venit sa le povesteasca despre Halloween.

In al doilea rand ei asociaza ideea de izolare cultural-informationala cu faptul ca cineva nu stie ce e un hamburger. Ceea ce intr-o anumita masura este adevarat, adica putem considera de la sine inteles ca in lumea civilizata notiunea de hamburger e foarte familiara. Si mai putem presupune ca cei care traiesc in izolare totala nu vor stii ce e ala un hamburger. Totusi, reciproca nu e valabila, adica daca nu stii ce e ala un hamburger nu poti sa te definesti ca fiind izolat sau primitiv.
Mai e o problema si anume ca izolarea informationala poate fi privita ca o chestie negativa, sau mai bine zis are conotatii peiorative, in timp ce faptul ca cineva nu stie ce e un hamburger e absolut irelevant. De ce are nevoie Badea Gheorghe sa stie ce e un hamburger si cum ii schimba asta calitatea vietii?
Ideea la care incerc sa ajung este ca toata constructia lor e sofistica. Premizele sunt ca 1. exista izolare cultural-informationala in afara lumii civilizate si 2. hamburgerii sunt apanajul lumii civilizate, iar concluzia e ca 3. whopperul are relevanta cultural-informationala. Ceea ce este eminamente idiot. In ciuda a ceea ce incearca sa ne sugereze, whopperul nu are nici o relevanta, desi reprezinta intr-adevar o informatie. Este un produs culinar ca oricare altul, "an american phenomenon", cu deosebirea ca este ceva mai raspandit si mediatizat decat sushi-ul japonez.

Apoi, privind dintr-o perspectiva profund subiectiva, de patriot expatriat, ma mai intreb retoric ce cauta satul Budesti, alaturi de Kulusuk si Isortoq si Baan Khun Chang Kian? Inteleg ca in Kulusuk si Isortoq si Baan Khun Chang Kian trebuie sa ajungi cu elicopterul, respectiv cu Land Rovere pe drumuri neasfaltate prin jungla. Dar in Budesti ajungi totusi pe drumul national.
Baietii astia nu realizeaza nici ca atunci cand au intrat in Budesti, Jud. Maramures, au intrat impreuna cu 3 Mercedes S-Klasse si 2 BMW X5, dintre care doua erau conduse de cetateni germani veniti sa faca turism rural, iar celelalte 3 erau conduse chiar de fiii satului veniti inapoi de la munca din Austria. De-altfel intr-una din imagini, pe la minutul 6:15+ putem vedea o ditamai casa roz, kitsch pana la ultima caramida, dar cu siguranta destul de scumpa incat sa fie construita cu euro, nu cu lei si apoi vopsita cu zeama de capsune. De-altfel tipica.

Toata actiunea asta, pe care sunt sigur ca s-au cheltuit multe milioane de dolari este inutila si penibila. Este stupid ca fac misionariat cu un sandwich, indiferent de ce contine el. Nu aduc laptop-uri sau internet unei tari de lumea a treia, nu aduc medicamente unui sat izolat din Groenlanda, nu aduc vaccinuri unui sat din Thailanda. Aduc un produs ieftin, de proasta calitate, neimportant (puteau fi capace de veceu parfumate la fel de bine), unor oameni care nu au nevoie de asa ceva si dramatizeaza totul pentru greutate. Ba mai mult, ii pun pe localnici intr-o lumina nefavorabila, ca si cum faptul ca un inuit nu stie ce este un hamburger (mai precis un whopper), este o vina sau un neajuns pe care ei il corecteaza.
Nu vreau sa intru intr-o discutie interminabila despre cum e chiar un lucru pozitiv ca exista colturi din lume unde se pastreaza traditiile inca intacte si neafectate de minunile corporatiste, pentru ca discutiile interminabile sunt lungi. Si dureaza. Asa ca nu am sa o fac. Nu am sa intru nici intr-o discutie despre cum faptul ca pentru americani "cultural sharing" inseamna sa iti ofere un hamburger.

Asa ca va mai spun doar ca m-as lipsi cu draga inima de whopperul pe care tocmai l-am mancat, m-as lipsi si de Subway, de McDonalds, de Nord See si de Nandoz, ca sa fiu acum in Maramures, mancand o tocanita buna, la lumina candelei. Cu un caine langa si purici pe mine.