Sunt acasa. Am cea mai misto casa din univers. Si zau ca aveam nevoie de un respiro in care sa uit cum arata camera mea de gaming, ca sa imi placa din nou. E ca atunci cand mergi pe strada in Bucuresti, pe Magheru sa zicem si la un moment dat te uiti in sus la un bloc si te gandesti "wow, ce misto e acoperisul". Dar asta nu pentru ca acoperisul nu ar fi fost acolo cel putin din 1977, cat pentru ca nu te-ai uitat de fapt niciodata in sus. Pentru ca nu ti-a pasat.
Ma rog, n-am deloc rabdare sa divaghez despre cum nimeni nu se uita vreodata in sus (figurativ vorbind). Am sa va spun insa ca imi place calculatorul meu desfacut. Imi place ca placa video este racita de un ventilator de procesor scos din uz, care obisnuia odata sa raceasca un AMD K6 running at a whopping 200 de Mhz. Iar ventilatorul nu e lipit de placa ci se sprijina pe placa de retea PCI din 1999 si pe un pachet de carti de joc chinezesc de cea mai buna calitate, pe care scrie "PLAYING CARD COLLECTION: Dinosaures and co." La mine in camera nimic nu se pierde, nimic nu se castiga, totul se transforma.
Imi place ca tastatura face "clac" nu "pic" si ca tastele au cursa lunga. Imi place monitorul de 14" marca CTX care zace nefolosit intr-un colt. Pe monitorul ala jucam HOMM II cu Pinky in vremuri de mult uitate si pe care tot atunci am scrijelit amintiri. Intr-un colt scrie cu marker negru "Plx join #care", iar langa se gasesc doua stickere. Unul cu "Hot pepperoni" desprins de pe o punga de Chio Chips, iar celalalt "Ultimate 24hour Protection", desprins de pe cine stie ce Menen Stick. Mai scrie "T.T" si "SOJ??? U GIEV??" Soj e... de fapt nu conteaza ce e soj.
Imi place ca nimic nu merge din prima. Hardul cedeaza ocazional, iar eu resetez zambind. Stiu ca a doua oara va merge si chiar daca nu merge, nu ma grabesc nicaieri. Ieri a venit cineva sa repare netul. A incercat sa traga masa glisanta pe care statea tastatura si s-a prabusit totul peste el, pentru ca masa nu mai gliseaza ci cade. Nu e cel mai intuitiv mecanism, dar are personalitate.
Intr-un colt un perete mucegaieste. Acum un an m-ar fi deranjat indeajuns incat sa cer o reconditionare. Acum mi se pare ca estetica mucegaiului are ceva foarte boem. Toate subsolurile ar trebui sa miroasa putin a mucegai si sa aiba un perete scorojit. Pe masa calculatorului mai sunt o cana cu o pensula si doua pixuri uscate, un spray de vopsit soldatei warhammer si un aparat care se baga in priza si alunga tantarii. Mi se pare totul foarte misto. Oh oh.
1 comment:
coming home from paris after two weeks felt good to me, so i can only imagine how u feel.
Post a Comment