Desi poate parea penibil mi se pare un exercitiu mental exceptional. Ieri, pe un forum, cineva a deschis un thread despre supravietuire, mai precis cat de pregatiti suntem fiecare dintre noi in situatia in care vine apocalipsa maine, sau mai realist, o forma oarecare de calamitate naturala. Cine are lanterna, cine bocanci cu ventuze si cine icoana cu busola si calendar.
Spicuiesc din raspunsuri:
"Dupa o indelungata perioada de scormonire a amintirilor, am ajuns la concluzia ca in casa nu am nici macar lanterna cu baterii. Hell, nu am nici macar o cutie de chibrituri (traiasca aragazul cu aprindere electrica), doar o bricheta care mai e plina pe sfert cu gaz, pt cazurile de extrema urgenta cand vinde socru-meu la mine si vrea sa fumeze .
Tot arsenalul meu se reduce la o surubelnita cu capete magnetice (sunt totusi vreo 6) un patent si o ruleta."
A postat si unul din cei despre care vorbeam la inceput, cu zombie:
Edificator pentru mine a fost momentul de acum cativa ani cand mergeam pe un bulevard mai intunecat si usa unui bar s-a deschis brusc, varsand afara un nenea ce a luat-o la fuga. Dupa el a iesit un altul, cu un pistol in mana si a tras cateva focuri dupa el (nu in el insa). Inainte sa realizez ce se intampla corpul meu s-a intors intr-o parte, minimalizand profilul oferit si s-a lasat in jos dupa cea mai apropiata protectie in timp ce ochii au masurat instant distanta pana la respectivul domn si protectiile ce mi-ar fi permis ori sa ma apropii de el sa il musc de gat fara sa primesc gauri ori sa o tulesc fara sa ma observe in continuare. Dupa ce-a intrat la loc, tremuram ca un cacat - insa am fost surprins de mine insumi atunci cand a contat - rece si calculat.
Aditional, am trecut cu un prieten prin cateva invazii de zombies si de fiecare data ne-am descurcat.
Apoi:
si oricum, a devenit common knowledge ca in caz de dezastru sa te refugiezi in mall.
Si:
Este un plan mult mai complicat si singura legatura cu mall-ul este ca TREBUIE sa treci prin fata lui scotand limba la cei dinauntru. Stii ce vor pati, merita.
In ceea ce ma priveste insa, da, am si eu fantezii de supravietuire. Printre altele am avut gandul bunkerului. Si va spun sincer ca motivele care m-ar determina sa ma refugiez acolo, nu ar fi doar o invazie extraterestra, de zombies sau o epidemie letala, cat chestii mai pragmatice. M-am gandit de multe ori ce s-ar intampla daca as ucide pe cineva. Merg neatent pe sosea si pica pe carosabil un betiv. As putea sa fac puscarie? Am forta necesara sa indur regimul dintr-o inchisoare? Probabil ca nu.
Asa ca imi doresc sa am un loc unde sa ma ascund si despre care sa stiu doar eu. Un bunker sapat cu muncitori adusi din Ungaria, despre care vecinii nu stiu pentru ca s-a lucrat noaptea la lumina lanternelor in spatele gardului inalt, printre copaci.
In multe seri de vara am stat si am contemplat ideea. M-am gandit intens cum s-ar putea face un sistem de filtrare a aerului si cat m-ar costa unul bun, cu filtre biologice. M-am gandit de multe ori de cata apa as avea nevoie si daca va fi plata sau minerala. Apoi a urmat clasica intrebare din Coolgirl "daca ai fi intr-un bunker antiatomic reinforsat cu azbest si plumb la 9 metri sub pamant respirand aer filtrat pana la 8 microni ce carti ai lua cu tine?"
Dupa ce mi-am exprimat parerea m-a contactat unul din cei de pe forum. Mi-a spus: Pai in ideea asta, de discutie despre bunkering in (bugging in), cred ca putem sa schimbam niste idei. Eu ma mai intalnesc din cand in cand cu cineva sa discut d'astea. Te tenteaza sa iesi la bere candva ?
Socante sunt 2 lucruri aici. Prima ar fi faptul ca exista un mini-club dedicat "bunkeringului" sau mai bine zis ca exista notiunea in sine. Mai putin ingrijorator este faptul ca nu beau alcool, dar cum sa spui asta cuiva care are 8 feluri diferite de luminatoare in caz ca, doamne fereste, se stinge soarele maine-poimaine, fara sa pari ridicol? Ar fi in stare sa ma excluda din clubul de bunkering sau pur si simplu sa ma omoare pentru hrana cand va fi sa ne ascundem cu totii, pentru ca sunt cel mai slab in lantul trofic.
Ulterior vorbeam cu cineva ca ideea de a ma intalni cu 4 tipi cu plete (pentru ca parul poate fi fiert si folosit ca hrana), imbracati in uniforma de trupe speciale, care isi taie lamaia din Cola cu un cutit echilibrat cu mercur, ma sperie. "Esti si tu asa?", pentru ca in definitv si eu am cochetat cu ideea unui bunker, m-a intrebat persoana respectiva.
Ei bine, exista o nuanta. I-am raspuns ca eu nu imi doresc bunker din paranoia apocalipsei, cat mi-l doresc pentru ca e un gadget. Implica tinkering la filtrele de aer si la high pressure chambers, cu water reusers, reprogramari de digital print access scanners si alte chestii de-astea. Si trebuie neaparat sa ai ce e mai nou in domeniu altfel nu poti sa ii razi in nas vecinului de la nr 5 care are waste disposer din 1998 spunandu-i "SARACULE, EU AM MODEL 2006!"
Apoi i-am spus ca o asemenea pasiune, ca oricare alta pasiune din spectrul tehnic trebuie privita ca pe o oarecare expansiune a orizontului informational. Implica multa documentatie, implica faptul de a stii lucruri despre inca ceva, de a cunoaste si altceva decat lucrurile foarte accesibile gen calculator sau televizor. E mai... elitist.
Nu, nu sufar de paranoia. Dar ca si in cazul unui plotter foarte misto pe care il vezi intr-o vitrina, ti-ar placea sa il ai. Chiar daca nu il folosesti sau nu ai nevoie de el. Trebuie totusi sa il ai.
Apropos, http://www.zombiepreparedness.org/
