Pornind de aici.
Eu sunt in "diaspora" deja de 1 an si cateva luni, insa m-am implicat cat de cat in ceea ce inseamna politica in Romania de doar 2 saptamani. De aproape un an si jumatate am fost rupt de realitate si m-a durut in cur de ce se intampla in acasa.
Brusc insa, am avut o oarecare erectie de spirit belicos si revolutionar si am zis "hai ba sa imi dau cu parerea". Pentru ca si parerea mea conteaza, pentru ca se poate face primavara cu o floare si pentru ca fotbalul se joaca pe goluri.
Ca urmare am votat cu deosebit aplomb patriotic si entuziasm cetatenesc. M-am simtit bine si mandru ca mi-am facut datoria civica, flatat ca tre sa mozolesc o foaie de calitate indoielnica cu o stampila, apoi m-am bagat in pat si inainte de a adormi m-am scarpinat oarecum simbolic pe o fesa. Cand m-am trezit era Anglia din nou. Si vreti sa fiu sincer?
Astazi 7 decembrie tot in CUR ma doare de ce e acasa. Nu sunt acolo, nici sa ii vad pe Basescu sau Geoana 24/7 la teve, nici sa asist sau sa resimt vreun colaps economic ipotetic daca nu o sa avem 3 luni guvern, doamne fereste. De-altfel singurul motiv pentru care postez acum este ca a iesit Basescu si sunt usor jenat, cam cum sunt jenat cand vad vanatorul omorand in bataie cu cangea foca cea alba de pe banchiza. Daca iesea Geoana (pe care l-am votat), postul asta nici macar nu ar fi existat, ci as fi trecut direct de la extazul semi-fanatic al alegatorului in buza urnei, la hibernarea cincinala a celui pe care il doare si anume, in cur. Fara aceasta mica si foarte efemera jena.
Mie mi-e destul de confortabil aici si am o oarecare sina pe care sunt inscris. Sanvisu meu excelent cu Tikka de maine nu va fi nici mai bun, nici mai rau ca urmare a votului meu. Bursa mea va fi la fel de mare (sau mica, daca luam in considerare pretul benzinei) si modul cum imi petrec timpul liber va fi acelasi.
Inainte sa adorm seara, inainte sa spun rugaciunea si inainte sa ma spal pe dinti, nu ma gandesc la ce e acasa. Nici la situatia politica, nici la cea sociala, nici la cea economica. Nu urmaresc stiri si nu citesc presa romaneasca. Sunt daca vreti, la acelasi nivel de informare sau interes ca si taranii care traiesc in creierii muntilor, in sihastrie. Spre diferenta de ei, insa, eu nu platesc taxe. Si mai important decat atat, eu nu sunt acolo ca sa mananc o paine.
Ar trebui sa merg mai departe si sa vorbesc despre moralitatea indoielnica a faptului ca cineva care abandoneaza corabia, sa aiba inca un cuvant de spus asupra cine o conduce. Sau ca cei care vor sa schimbe ceva ar trebui sa fie in prima linie, cu mana pe spangi, pe mii de baionete. Adica in Romania, si nu undeva in mijlocul Arizonei, intr-o casuta cu horn fumegand si white picket fence, de unde sa dea lectii despre anti-comunism si moguli de dragul discutiilor de salon la seratele dansante. Nu mutand soldatei de colo colo ca la Warhammer. Dar nu am sa fac asta. Si nici nu dau vina pe diaspora pentru cum s-a inclinat balanta la alegeri.
Am sa spun doar atat. Moral, eu nu ar fi trebuit sa pot sa votez, pentru ca ma doare in cur. Pentru ca votul nu are nici o legatura cu atributul de "roman", asa cum a avea pasaport romanesc nu este o conditie sine qua non pentru a fi roman. Votul este o chestie pragmatica. Votul este al celor din prima linie.
