Ok, deci Bara este o tipa despre care va pot spune acum ca arata ca o maimuta, ca rade tot timpul si ca se freaca de obiectele din decor cand vorbeste. Nu sunt sigur daca asa mi se parea si inainte si nu imi dadeam seama, insa cert este ca acum stiu.
Ieri trebuia sa vorbesc niste chestii cu ea legat de un training la microscopul electronic, pentru poimaine. Doar nu era sa o caut prin laboratoare si birouri, asa ca am facut ceea ce ar fi facut orice om normal. M-am dus sa mananc. Apoi l-am intrebat pe colegul de computer, de cubicle, de suferinta, care e adresa ei de mail. Care era ceva gen blablaBM@whatever. Ma jur pe toti sfintii in postul Craciunului si ma inchin la Preasfanta Nascatoare si Atotstiutoare Maria, ca nu m-am gandit la ea vreodata facand analogii zoologice si nici nu mi-am imaginat-o vreodata excesiv de prehensila si sarind de pe liana pe liana. Ma jur si ca n-aud bine, asa ca am spus ce ar fi spus orice om normal in situatia data:
- B... M... "M" from "Monkey"?
Colegul meu a cascat ochii mari, apoi mi-a zis in soapta:
- Don't call her that.
Welcome to awkward-ville. Population: you. Nu m-am dezvinovatit decat sumar, pentru ca eram mult prea ocupat intrebandu-ma de ce cuvantul "Monkey" e faux pas in ceea ce o priveste. Sa inteleg din asta ca a mai fost vazuta ca o maimuta si inainte? Ca este un trend general care trebuie stopat? Ca eu eram considerat ca facand parte din comunitatea destul de mare a celor care o vad acoperita de par si scobind fructe de Mango?
Friday, December 12, 2008
Monday, October 20, 2008
Stay a while and listen...
Nu stiu cati dintre cei care citesc aici vor intelege, dar pot sa ofer o analogie perfecta pentru cum ma simt eu in Anglia. Cei care au jucat Gothic sau Neverwinter Nights vor stii ca atunci cand intri intr-un oras (sau orice fel de asezare medievala), exista grupuri statice de oameni care stau si discuta aceleasi lucruri la nesfarsit. Dialogul are maximum 4 replici, deobicei lipsite de importanta, lucruri triviale, barfe. Sunt, desigur, pusi acolo ca sa ajute la imersia jucatorului in universul respectiv, ca sa para totul mai uman sau aproape de realitate si ca sa nu se simta jucatorul prea singur. Probabil ca nu si-a imaginat nici unul dintre game designeri ca eu am sa ma opresc sa ii ascult cu atentie. Dar m-am oprit si i-am ascultat de multe ori, pentru ca eram curios ce erau programati sa spuna si pentru ca uneori te simti singur si in jocuri (senzatia de a face questuri intr-o padure intunecata plina de orci nu este dintre cele mai placute si in general orice astfel de oras iti ofera o oarecare liniste).
De 3 saptamani incoace mi se pare ca ma plimb pe langa astfel de grupuri de oameni care discuta aceleasi lucruri la nesfarsit. Vorbesc aceeasi limba, pe acelasi ton si cam pe aceleasi subiecte ca personajele din jocuri. Poate ca este faptul ca identific sezatia de oras nou dintr-un joc, cu cea din realitate. Poate ca apusurile de soare din Gothic 3 seamana foarte mult cu cele din Anglia (nu ma judecati prea aspru, e o constatare obiectiva). Sau poate ca sunt pur si simplu foarte singur.
De 3 saptamani incoace mi se pare ca ma plimb pe langa astfel de grupuri de oameni care discuta aceleasi lucruri la nesfarsit. Vorbesc aceeasi limba, pe acelasi ton si cam pe aceleasi subiecte ca personajele din jocuri. Poate ca este faptul ca identific sezatia de oras nou dintr-un joc, cu cea din realitate. Poate ca apusurile de soare din Gothic 3 seamana foarte mult cu cele din Anglia (nu ma judecati prea aspru, e o constatare obiectiva). Sau poate ca sunt pur si simplu foarte singur.
Tuesday, October 07, 2008
Le Vent Nous Portera
(Click me) "Lili take another walk out of your fake world" (click me)
Ploua de 3 zile in continuu. Si odata cu ploaia a venit si realizarea faptului ca nu apartin, ca nu aici trebuie sa fiu. Nu este vorba de Anglia, e mai degraba vorba de cariera pe care am ales-o. Poate ca este lipsa oamenilor cu care eram obisnuit, pentru ca am inceput sa vorbesc singur, sau poate ca este vina tipului care a plecat in Galapagos. Insa am constatat ca aici lucrurile functioneaza diferit fata de ceea ce stiam in Romania. Spre exemplu, aici nici o cariera nu este batuta in cuie. Exista probabil limite, dar este la fel de posibil ca un inginer de sunet sa devina biolog, cum este ca un sportiv sa devina electronist, cu conditia sa urmeze niste cursuri. Spre diferenta de Romania unde, daca ai terminat medicina, trebuie sa devii medic, sau oricum trebuie sa incerci.
Ceea ce am ales eu aici si care se poate numi foarte generic biologie moleculara, este foarte misto, dar de fapt nu ma intereseaza, asa cum nu m-a interesat de fapt nici medicina, dar sistemul care functioneaza aici imi permite sa nu fac asta mai departe. Da, am sa termin doctoratul si poate ca, accidental, am sa fiu chiar bun la ceea ce fac, dar atat. Aici se va opri contributia pe care am avut-o la lumea stiintifica medicala. Aici se opresc obligatiile sau teama de judecata publica, de prejudecati, de mine insumi.
Mama aduce un argument valid in discutie si anume nevoia oricarui om de a fi realizat ceva, pentru ca atunci cand este la apusul vietii sa poata sa spuna "da, ei bine, am lasat o urma undeva". Si poate de aceea visul meu de a nu face nimic, nu este viabil. In mod ideal as vrea o viata cehoviana, cu chermeze si serate la tara, cu o veranda primitoare, cu zapada iarna si caldura insuportabila vara, cu un caine foarte pufos si cu o situatie financiara semi-precara dar boema. O vreme m-am mintit ca poate voi reusi cumva sa ating acest ideal, de a nu face nimic. Premizele erau acolo. Singura conditie necesara pentru un astfel de trai si cea de care depindea linistea mea sufleteasca era sa fi avut la activ cat mai multe grade universitare.
Motivul nu e unul obscur cat foarte evident. In situatia, de-altfel probabila, in care s-ar fi ivit un proletar pe veranda mea, langa hamacul meu, clatinand condescendent din cap si scuipand dispretuitor pe cainele pufos, apoi spunand "esti un pierde-vara", m-as fi putut uita la el razand. As fi spus "amice, uite copia ta din dosarul meu personal. Am intrat la Sava, am terminat medicina, am facut un doctorat in biologie moleculara. Intelegi? Pot dar nu vreau. Imi permit sa nu vreau, desi pot. Sunt un pierde-vara BY CHOICE."
Dar as fi intr-adevar fericit? Probabil ca nu. Mama mai spune ca dorinta de a realiza ceva arde destul de vie. Asa ca solutia onorabila pare a fi sa fac totusi ceva, dar ce vreau eu, for a change. Tipul care a plecat in Galapagos a gasit calea si am sa o urmez si eu in curand. Au fost si sunt voci care imi explica tot felul de elucubratii de tip "asteapta sa incepi lucrul la doctorat, o sa ti se schimbe perspectivele". Horse manure. La fel mi s-a spus cand am dat la liceu, apoi la facultate. Parintii mei au trait cu speranta ca, la un moment dat, ceva va declansa in mine dorinta de a fi medic. Ca ma voi indragosti iremediabil si irecuperabil de una din ramurile medicinei clinice si voi da rezidentiatul. Nu s-a intamplat, ba dimpotriva am fost un student mediocru, acolo doar pentru ca era o chestie mai prestigioasa decat a face pur si simplu biologia. Sau nimic. Totusi, cand a fost vorba de pasiunile mele din copilarie am fost intotdeauna entuziast. Este, daca vrei, impresia pe care o lasa sarbatorile de iarna din copilarie oricui si care nu se mai schimba niciodata. Pe unii ii marcheaza in sens negativ, altii traiesc un an efectiv doar pentru zilele in care decoreaza pomul. Sau ca prima dragoste. Sau stii faza aia cu bebelusul care e pus sa aleaga bani sau un creion sau o manusa de box? Ei bine in cazul balenelor sau al dinozaurilor e acelasi lucru, dar cu amprenta asupra constientului. Iar daca in Romania limitele erau impuse de sistem, aici nu ma opreste nimeni sa fac ceea ce imi place.
http://www.accobams.org/2006.php/pages/show/249
La primavara sper sa fiu pe un vas in nordul Scotiei. See you there. Pentru ca atunci cand se va trage cortina voi doar eu cu mine insumi. Si pentru ca, in definitiv si acolo ploua.
Ploua de 3 zile in continuu. Si odata cu ploaia a venit si realizarea faptului ca nu apartin, ca nu aici trebuie sa fiu. Nu este vorba de Anglia, e mai degraba vorba de cariera pe care am ales-o. Poate ca este lipsa oamenilor cu care eram obisnuit, pentru ca am inceput sa vorbesc singur, sau poate ca este vina tipului care a plecat in Galapagos. Insa am constatat ca aici lucrurile functioneaza diferit fata de ceea ce stiam in Romania. Spre exemplu, aici nici o cariera nu este batuta in cuie. Exista probabil limite, dar este la fel de posibil ca un inginer de sunet sa devina biolog, cum este ca un sportiv sa devina electronist, cu conditia sa urmeze niste cursuri. Spre diferenta de Romania unde, daca ai terminat medicina, trebuie sa devii medic, sau oricum trebuie sa incerci.
Ceea ce am ales eu aici si care se poate numi foarte generic biologie moleculara, este foarte misto, dar de fapt nu ma intereseaza, asa cum nu m-a interesat de fapt nici medicina, dar sistemul care functioneaza aici imi permite sa nu fac asta mai departe. Da, am sa termin doctoratul si poate ca, accidental, am sa fiu chiar bun la ceea ce fac, dar atat. Aici se va opri contributia pe care am avut-o la lumea stiintifica medicala. Aici se opresc obligatiile sau teama de judecata publica, de prejudecati, de mine insumi.
It's never to early to think about your next move. Statistics show that approx
14% of Leeds researchers will stay in the field, either in academia or go into
research outside of University. We are holding a day that will allow you to
explore those options and others too. We have people from: FBS Leeds; Astra
Zeneca; a patent law firm; a Cancer Charity; a Post Doc and a small Biotech Co.
Mama aduce un argument valid in discutie si anume nevoia oricarui om de a fi realizat ceva, pentru ca atunci cand este la apusul vietii sa poata sa spuna "da, ei bine, am lasat o urma undeva". Si poate de aceea visul meu de a nu face nimic, nu este viabil. In mod ideal as vrea o viata cehoviana, cu chermeze si serate la tara, cu o veranda primitoare, cu zapada iarna si caldura insuportabila vara, cu un caine foarte pufos si cu o situatie financiara semi-precara dar boema. O vreme m-am mintit ca poate voi reusi cumva sa ating acest ideal, de a nu face nimic. Premizele erau acolo. Singura conditie necesara pentru un astfel de trai si cea de care depindea linistea mea sufleteasca era sa fi avut la activ cat mai multe grade universitare.
Motivul nu e unul obscur cat foarte evident. In situatia, de-altfel probabila, in care s-ar fi ivit un proletar pe veranda mea, langa hamacul meu, clatinand condescendent din cap si scuipand dispretuitor pe cainele pufos, apoi spunand "esti un pierde-vara", m-as fi putut uita la el razand. As fi spus "amice, uite copia ta din dosarul meu personal. Am intrat la Sava, am terminat medicina, am facut un doctorat in biologie moleculara. Intelegi? Pot dar nu vreau. Imi permit sa nu vreau, desi pot. Sunt un pierde-vara BY CHOICE."
Dar as fi intr-adevar fericit? Probabil ca nu. Mama mai spune ca dorinta de a realiza ceva arde destul de vie. Asa ca solutia onorabila pare a fi sa fac totusi ceva, dar ce vreau eu, for a change. Tipul care a plecat in Galapagos a gasit calea si am sa o urmez si eu in curand. Au fost si sunt voci care imi explica tot felul de elucubratii de tip "asteapta sa incepi lucrul la doctorat, o sa ti se schimbe perspectivele". Horse manure. La fel mi s-a spus cand am dat la liceu, apoi la facultate. Parintii mei au trait cu speranta ca, la un moment dat, ceva va declansa in mine dorinta de a fi medic. Ca ma voi indragosti iremediabil si irecuperabil de una din ramurile medicinei clinice si voi da rezidentiatul. Nu s-a intamplat, ba dimpotriva am fost un student mediocru, acolo doar pentru ca era o chestie mai prestigioasa decat a face pur si simplu biologia. Sau nimic. Totusi, cand a fost vorba de pasiunile mele din copilarie am fost intotdeauna entuziast. Este, daca vrei, impresia pe care o lasa sarbatorile de iarna din copilarie oricui si care nu se mai schimba niciodata. Pe unii ii marcheaza in sens negativ, altii traiesc un an efectiv doar pentru zilele in care decoreaza pomul. Sau ca prima dragoste. Sau stii faza aia cu bebelusul care e pus sa aleaga bani sau un creion sau o manusa de box? Ei bine in cazul balenelor sau al dinozaurilor e acelasi lucru, dar cu amprenta asupra constientului. Iar daca in Romania limitele erau impuse de sistem, aici nu ma opreste nimeni sa fac ceea ce imi place.
http://www.accobams.org/2006.php/pages/show/249
La primavara sper sa fiu pe un vas in nordul Scotiei. See you there. Pentru ca atunci cand se va trage cortina voi doar eu cu mine insumi. Si pentru ca, in definitiv si acolo ploua.
Saturday, October 04, 2008
Tuesday, September 30, 2008
On the other side
Da, ei bine sunt in Anglia. Azi cica a fost primul curs din ceva ce se numeste Induction Week. Can't be bothered to care. Atmosfera in sine e misto, dar cu riscul de a generaliza, pot sa afirm ca imi cam dau cu flit toti mai putin profesorul care mi-e supervisor. A fost super de treaba si m-a plimbat prin campus, a ras tot timpul, e fun omu'. In ceea ce ii priveste pe restu', tre' sa intelegeti ca daca nu vorbesti limba lor esti din start sub ei, iar in clipa in care intreaba "where you from?" e game over. Ideea e sa apuci sa funny and charming PANA atunci ca sa ai o sansa.
La cursul de azi a stat una langa mine, o urata. Anyway si la un moment dat tipa care ne explica acolo zice: "laptop is jammed, take this moment to meet the person next to you". Welcome to awkward-ville, population: YOU. Totusi, imi iau inima in dinti si zic "hi, what are you in for?", j/k, astea, nush ce... ca in lift. Ea a balmajit ceva acolo si acum nu stiu nici macar sa spun ce litere ale alfabetului continea numele. Atat de putin am inteles sau atat de putin m-a interesat. Oricum, discutam ce discutam si apare inevitabil intrebarea "from?" Zic "uh, Ro.... mania?", la care ea "oh, ok", apoi se lasa tacerea. N-am inteles exact ce fel de "oh, ok" a fost. Adica a fost "oh, ok, fuck off then" sau "oh, ok, I have no idea where that is so I better shut up while I still appear ugly but clever" sau "oh, ok, I suddenly stopped caring".
Pe de-alta parte s-a bagat unu' in vorba cu mine, un Johnny Depp wannabe si discutia a fost super relaxata si ok. Am indraznit chiar sa glumesc, iar el a ras; evident ca in gandul meu eram "OMG I MADE A FUNNY!" Ma rog, bref, depinde deci de la caz la caz, dar per total nu sunt foarte prietenosi si ca urmare cred ca trebuie abordati mai agresiv.
In primul rand ca trebuie sa dai intotdeauna vina pe celelalte etnii ca sa uite ca si tu esti o minoritate defavorizata. Johnny Depp mi-a zis ceva de genul: "hey, I heard they lost one of your luggages". Ce era sa zic? "No I was late for the airport and, although I begged and pleaded like a dog, they wouldn't let it on the plane?" Parca nu suna la fel de bine ca: "yeh, I think it's in China or smth now". Fucken chinese people! "Did you meet Ahmed Abdul Comeswallow in the whatever department?" Ce sa raspund? "No, I am totally antisocial and I suck at meeting people"? Parca suna mai bine: "No, I don't like arabs, unless they're making shawormas lol".
A doua strategie ar trebui sa fie sa il pocnesc pe unul si sa castig astfel respectul celorlalti. Ca in inchisoare.
In alta ordine de idei, desi sunt de 3 zile aici, nu am reusit sa cunosc inca colegii (de fapt colegele) de apartament. E destul de retrasa garsoniera mea si teoretic, daca imi propun, nici nu le voi intalni vreodata. Interesant este totusi ca sunt o adunatura de curci zgomotoase care alearga si se imping pe hol, fac harmalaie, pun muzica tare. Peste toate astea astazi pe usa apartamentului comun era un desen cu spuma de ras pe care scria "this flat is boring". QFT.
Imi venea sa ma duc sa le pleznesc sau oricum sa tip "WHY IS THERE FOAM ON THIS DOOR?" dar apoi mi-am dat seama ca trebuie sa convietuiesc un an cu ele si ca cea mai buna strategie ar fi, fie sa le cunosc, fie sa le ignor definitiv. As we speak sunt in bucataria comuna cu niste baieti din categoria "I narrowly avoided making shaworma for the rest of my life". S-a lasat cu giggling, hihi, xixi si alte asemenea. Ce sa fac? Sa intru acolo peste ele si sa zic "HI, I AM FROM ROMANIA"?
La cursul de azi a stat una langa mine, o urata. Anyway si la un moment dat tipa care ne explica acolo zice: "laptop is jammed, take this moment to meet the person next to you". Welcome to awkward-ville, population: YOU. Totusi, imi iau inima in dinti si zic "hi, what are you in for?", j/k, astea, nush ce... ca in lift. Ea a balmajit ceva acolo si acum nu stiu nici macar sa spun ce litere ale alfabetului continea numele. Atat de putin am inteles sau atat de putin m-a interesat. Oricum, discutam ce discutam si apare inevitabil intrebarea "from?" Zic "uh, Ro.... mania?", la care ea "oh, ok", apoi se lasa tacerea. N-am inteles exact ce fel de "oh, ok" a fost. Adica a fost "oh, ok, fuck off then" sau "oh, ok, I have no idea where that is so I better shut up while I still appear ugly but clever" sau "oh, ok, I suddenly stopped caring".
Pe de-alta parte s-a bagat unu' in vorba cu mine, un Johnny Depp wannabe si discutia a fost super relaxata si ok. Am indraznit chiar sa glumesc, iar el a ras; evident ca in gandul meu eram "OMG I MADE A FUNNY!" Ma rog, bref, depinde deci de la caz la caz, dar per total nu sunt foarte prietenosi si ca urmare cred ca trebuie abordati mai agresiv.
In primul rand ca trebuie sa dai intotdeauna vina pe celelalte etnii ca sa uite ca si tu esti o minoritate defavorizata. Johnny Depp mi-a zis ceva de genul: "hey, I heard they lost one of your luggages". Ce era sa zic? "No I was late for the airport and, although I begged and pleaded like a dog, they wouldn't let it on the plane?" Parca nu suna la fel de bine ca: "yeh, I think it's in China or smth now". Fucken chinese people! "Did you meet Ahmed Abdul Comeswallow in the whatever department?" Ce sa raspund? "No, I am totally antisocial and I suck at meeting people"? Parca suna mai bine: "No, I don't like arabs, unless they're making shawormas lol".
A doua strategie ar trebui sa fie sa il pocnesc pe unul si sa castig astfel respectul celorlalti. Ca in inchisoare.
In alta ordine de idei, desi sunt de 3 zile aici, nu am reusit sa cunosc inca colegii (de fapt colegele) de apartament. E destul de retrasa garsoniera mea si teoretic, daca imi propun, nici nu le voi intalni vreodata. Interesant este totusi ca sunt o adunatura de curci zgomotoase care alearga si se imping pe hol, fac harmalaie, pun muzica tare. Peste toate astea astazi pe usa apartamentului comun era un desen cu spuma de ras pe care scria "this flat is boring". QFT.
Imi venea sa ma duc sa le pleznesc sau oricum sa tip "WHY IS THERE FOAM ON THIS DOOR?" dar apoi mi-am dat seama ca trebuie sa convietuiesc un an cu ele si ca cea mai buna strategie ar fi, fie sa le cunosc, fie sa le ignor definitiv. As we speak sunt in bucataria comuna cu niste baieti din categoria "I narrowly avoided making shaworma for the rest of my life". S-a lasat cu giggling, hihi, xixi si alte asemenea. Ce sa fac? Sa intru acolo peste ele si sa zic "HI, I AM FROM ROMANIA"?
Saturday, March 22, 2008
Despre ronettex si color cute stuff
Pe de-alta parte, ma plictisesc teribil blogurile. De-altfel nu ma supar daca imi declara vreunul dintre cei 3 cititori ai mei ca este plictisit citindu-ma pe mine.
Am rasfoit absolut accidental de-a lungul timpului cateva pagini oarecare, alese arbitrar mai degraba decat logic si nu a existat unul care sa ma convinga sa ma intorc sa citesc ceva si a doua oara.
Sigur, alegerea unul blog ca homepage se dovedeste dificila. Vorbeam alta-data despre Blog Police si despre cum ar trebui sa existe un control riguros asupra logoreei virtuale. In mare, pentru ca in momentul de fata exista o predominanta covarsitoare a blogurilor "trendy" si "cute". Exemplu aproape random: http://ronettex.livejournal.com/
E un blog foarte "cosmopolit" al unei tipe care lucreaza in advertising si ca urmare, are foarte multe de spus. E dragut paginat, se numeste "bitter sweet", e scris cu mult roz (cum altfel?), e cute, cuddly, cu poze care nu au nici cea mai mica legatura cu textul, e scumpyk.
Long story short, pe tipa o cheama Delia, are nickul ronettex (fail to see the connection) si are ca "Interests: advertising, colour cute stuff, driving, gambling, movies, trip hop". Asta e din ciclul "drugs, cuddly-wuddly fluffy-wuffy things, russian roulette, cookies, alligator wrestling, self mutilation". Dar lasand la o parte contrastele, vin si intreb... ce mama ma-sii e "colour cute stuff"? WHAT DOES IT MEAN?
Apoi aleg la fel de aproape random un post de pe pagina si citesc urmatoarele:
"Deprimaciunea asta de toamna merge foarte bine cu placerea mea de a ma victimiza. Am ajuns la niste discutii de genul:
- Sunt deprimata...:(
- De ce, baby?
- Nu stiu, asa...
- Eh, lasa, nu esti deprimata.
- Ba da!
- :)) Ba nu."
Chiar nu e necesar sa comentez nici:
"Si tot cu niste "nimicuri" imi si trec deprimarile astea. Adica:
- orice de la colour. Ma bucura la fel de mult o felicitare in forma de lama de guma sau o geanta verde
- carlige de prins foi, pixuri si creioane colorate
- bluzitele
-rochita
- telefoanele de vineri seara cu "hai la noi"
- tunsorile Codrutei
- prajiturile "Vis" de la Tip Top si soriceii de la Agapitos
- GluGlu, Ciufi si alti maimutoi irezistibili de la OMV
- reply-urile profului de licenta
- mirosul de portocala
- betisoarele parfumate aprinse vinerea la contabilitate".
Ciufi? Poate sunt eu desuet. Naiba stie. Sau ma rog, "naiba stie :)))))))"
Am rasfoit absolut accidental de-a lungul timpului cateva pagini oarecare, alese arbitrar mai degraba decat logic si nu a existat unul care sa ma convinga sa ma intorc sa citesc ceva si a doua oara.
Sigur, alegerea unul blog ca homepage se dovedeste dificila. Vorbeam alta-data despre Blog Police si despre cum ar trebui sa existe un control riguros asupra logoreei virtuale. In mare, pentru ca in momentul de fata exista o predominanta covarsitoare a blogurilor "trendy" si "cute". Exemplu aproape random: http://ronettex.livejournal.com/
E un blog foarte "cosmopolit" al unei tipe care lucreaza in advertising si ca urmare, are foarte multe de spus. E dragut paginat, se numeste "bitter sweet", e scris cu mult roz (cum altfel?), e cute, cuddly, cu poze care nu au nici cea mai mica legatura cu textul, e scumpyk.
Long story short, pe tipa o cheama Delia, are nickul ronettex (fail to see the connection) si are ca "Interests: advertising, colour cute stuff, driving, gambling, movies, trip hop". Asta e din ciclul "drugs, cuddly-wuddly fluffy-wuffy things, russian roulette, cookies, alligator wrestling, self mutilation". Dar lasand la o parte contrastele, vin si intreb... ce mama ma-sii e "colour cute stuff"? WHAT DOES IT MEAN?
Apoi aleg la fel de aproape random un post de pe pagina si citesc urmatoarele:
"Deprimaciunea asta de toamna merge foarte bine cu placerea mea de a ma victimiza. Am ajuns la niste discutii de genul:
- Sunt deprimata...:(
- De ce, baby?
- Nu stiu, asa...
- Eh, lasa, nu esti deprimata.
- Ba da!
- :)) Ba nu."
Chiar nu e necesar sa comentez nici:
"Si tot cu niste "nimicuri" imi si trec deprimarile astea. Adica:
- orice de la colour. Ma bucura la fel de mult o felicitare in forma de lama de guma sau o geanta verde
- carlige de prins foi, pixuri si creioane colorate
- bluzitele
-rochita
- telefoanele de vineri seara cu "hai la noi"
- tunsorile Codrutei
- prajiturile "Vis" de la Tip Top si soriceii de la Agapitos
- GluGlu, Ciufi si alti maimutoi irezistibili de la OMV
- reply-urile profului de licenta
- mirosul de portocala
- betisoarele parfumate aprinse vinerea la contabilitate".
Ciufi? Poate sunt eu desuet. Naiba stie. Sau ma rog, "naiba stie :)))))))"
Wednesday, March 12, 2008
Friday, February 15, 2008
In America miroase a bomboane
posterul meu a fost infect
pentru ca nu stiam ce e pe el
pentru ca nu lucrasem eu pentru el
si a venit un nene si a zis
ce e cu graficul asta aici?
si eu am zis "nush nene, eu sunt aici doar ca sa mananc gratis"
a clatinat din cap si a plecat
la posterul celalalt, la care eram doar co-autor
dar la care chiar lucrasem
tin sa iti spun ca, desi s-a oprit tot un singur nene
am stat de vorba cu el 1 ora despre ce lucram
si a fost foarte incantat
so you know, I guess I have mixed feelings about it
m-am intalnit si cu niste tipe de la Universitatea din Bucuresti
facultatea de biologie
si uhm
eu am fost destul de prietenos cu ele, le-am cautat in prima zi ca sa socializez cu alti romani asa cum se cade si e frumos
andrei se ascundea de ei pe unde apuca asa ca m-am dus singur
una din ele, studenta in anul 2, era genul gaita
clampanea non-stop
asasiitispuneamcavreausafacsadregsiapoitinsamaduclaunphdundevasi (breathing pause) tieitiplaceaici?camieimiplacespercaitiplacesitie
I was like yawn, ok
have this nice cup of STFU
it's warm
faza e ca erau si cu unul Octavian
masterand cica
de fapt era pur si simplu autist
iar eu, nefiind deloc interesat de partea sexuala (desi aia care nu avea 93 de ani si era studenta in anul 2 era ok-ish) am considerat ca e cazul sa invit toti romanii, nu doar fetele
tocmai ca sa nu isi imagineze ca am vrea sa le atingem pe fese
in miez de noapte
asa ca am zis pe cel mai rece ton posibil
noi suntem aici singuri
si avem nevoie de BUKAKKE!
ok nu, am zis:
"poate ne vedem mai pe seara la un brifcor cu totii si mai stam de vorba"
iar raspunsul donshoarei, care pana atunci nu tacuse o clipa, a fost:
"mhm... da... cine stie..."
atunci mi-a picat fisa ca nu trebuie sa mai insist
apoi am cunoscut si restul echipei de biologi
inclusiv pe Tavi
autistul
care se balanganea pe-acolo bolborosind doar "I won the prize"
deci lasand la o parte faptul ca arata ca un pinguin
si ca avea o frizura de soim al patriei imbatranit prematur
cu parul dat intr-o parte ma intelegi, dar pe toata fruntea
tipic stahanovist
nu reusea sa aiba attention span ca sa imi retina numele
am dat mana cu el, m-am prezentat si am zis
"sunt eu", el a raspuns "ulbrghhh"
eu: "incantat"
apoi dupa 30 de minute ma lovesc accidental de el la bufet si zic:
"ce faci? iti iei un suc?"
la care el: "ah, esti roman? salut, eu sunt Tavi"
I was like: "ok, vezi ca ai uitat sa iei pastilele"
dar n-am zis asta, am zis: "da, stiu ne-am cunoscut acum 20 de minute. e de la caldura."
"ulbrghhhh", asta a raspuns.
stii cum e Dustin Hoffmann in Rain Man?
"yeaaaah... my father lets me drive the car in the alley"
"I'm an excellent driver, yeaaah"
anyway
tot atunci am mai cunoscut si PhD-ista care ii insotea
si despre care, daca nu ar fi avut mustata si perciuni tip Wolverine, as fi putut sa afirm ca e chiar simpatica
si care mi-a aruncat peste umar un "am vorbit si cu restul lumii si ne vedem diseara la dinner!"
eu am zis "ok, datele noastre de contact sunt la aia mica, adieu", desi stiam exact ce urmeaza
ce crezi?
n-a dat nimeni nici un semn de viata
liniste mormantala pana a doua zi cand se infiinteaza la posterele noastre
de data asta eram cu andrei care se pare ca stia el ce stia tot fugind de romani peste tot
si vine PhD-ista si zice: "spune-ne ceva despre posterul tau"
eu am zis "e un jeg, nu l-am lucrat eu, nu sunt multumit, abia astept sa scap"
si cand ma intorc spre ele, ce sa vezi?
amandoua erau tablou
se uitau la mine ca broasca la bariera cu ochii cat cepele si gurile cascate
"cum poti sa vorbesti asa despre posterul tau, despre munca ta?" a apucat sa gangure una din ele
si in clipa aia mi-a picat fisa cu cine am de-a face
ma intelegi...
tipologia gagicilor MUNCITOARE care trag din greu, iar la congres vor sa se afirme
excelent, exceptional, admirabil
dar foarte plicticos
am mai zis accidental cuvinte precum "cacat" sau "infect", deh sunt slobod
si de fiecare data le mai scapa un sughit de nemultumire
la un moment dat s-au intors spre andrei si s-au uitat la el sperand sa aiba parte de alinare. Au intrebat "si tu Andrei? tu crezi la fel?"
dar andrei le-a zis ceva de gen
"oh, mie nu-mi pasa"
erau sa lesine
CUM SA NU VA PESE DE MUNCA VOASTRA?3!?#!?@!#@?
apoi mi-au explicat ca sunt prea negativist
si ca ar trebui sa am mai multa incredere in mine
pentru ca denial-ul de fapt provenea dintr-o lipsa de incredere
apoi a venit si Tavi
care s-a mai prezentat odata ma jur
a fost surprins sa afle ca suntem romani
I was like "cauta-ma pe-afara vezi daca sunt acolo"
inca putin si pleca
tipul era chiar tard, nu era nici un act
ele insa m-au scos din minti
si dintr-un oarecare spirit de feuda si cu ceva mandrie tardiva am zis
domle hai sa va arat posterul celalalt
acolo va explic ca nu stam chiar degeaba
le-am dus, le-am explicat
era vorba de cadmiu
si in timp ce stateam de vorba cu ele
la un moment dat o intreb pe phd-ista ceva despre nush ce
la care aia "oh... ce? scuze... nu eram atenta, ma gandeam inca la cadmiu"
"ma gandeam la structura tridimensionala a unui canal... incercam sa imi imaginez moleculele"
first of all
I was owned by "scuze nu eram atenta ma gandeam la cadmiu"
that is probably the geek-iest ownage ever
andrei zicea ca ar fi trebuit sa ii raspund
"ah vorbeai cu mine?"
pe de-alta parte insa m-am gandit ca
she pretty much sealed her own coffin
ulterior imi zice ceva gen "mi-e dor de pisica mea"
la care eu zic "ok"
apoi ea zice "I'm an animal person"
you're an animal alright, a fucken mutant
dar n-am zis asta
am zis "ok"
apoi zice "si nu doar pisici, am si o broasca testoasa, un papagal si un caine"
and now comes the adorable part
"am si gandaci pentru ca locuiesc in camin, am invatat sa ii iubesc si pe ei; dar poate a nu ar fi trebuit sa spun asta"
"hihihih"
si apoi au plecat
jenant a fost ca
desi eu nu am mai amintit NIMIC de suc
cause I can take a hint
3 ore mai tarziu la inchiderea programului
ne-am intalnit cu ele intr-un restaurant
ele au intrat cand noi eram DEJA la masa
si s-au facut ca nu ne vad
bine, tbh tavi probabil ca nu stia ca suntem romani
I can give him that
dar din partea lor a fost pur si simplu dispret
e vorba de o atitudine de gen "aia sunt pierde vara, noi suntem oameni de stiinta!" sau mai tristul "nu vrem sa fim asociate cu romani, ci sa petrecem timp cu straini interesanti!"
sigur
frate
cat le-am prezentat posterul meu
sort of
am fost totally me
you know
sarcasm, cinism, irony
si in afara de o "gasp"-uri surprinse
si de mirare la cum pot sa vorbesc asa despre "munca mea"
nu au schitat nici un zambet
bine, la faza cu gandacii trebuia sa le zic si eu
"trebuie sa ai mai multa incredere in tine, nu mai fi asa negativista"
ca prima chestie mi s-a parut neprietenos sa nu vrei sa te vezi cu niste romani
e o chestie de condescendenta romano-romana tipic romaneasca
paradoxal in timp ce eu, care sunt mama tuturor infatuatilor
am fost foarte prietenos si deschis
in the end a fost partial amuzant, pentru ca si eu si andrei ne-am distrat copios pe seama lor, ce-i drept fara ca ele sa fie de fata
pe de-alta parte am ramas cu o oarecare scarba pentru ca de fapt tot interesul lor pentru noi s-a rezumat la un sentiment stupid de competitie de gen
"ce lucram noi sa fie mai bun decat ce fac astia doi"
si "cum sa le dam peste nas medicinistilor", pentru ca vezi
aia mica a avut grija sa se disculpe inca din primele minute de conversatie spunand:
"stiu ce se spune despre studentii la biologie, ca ar fi cei care au picat la medicina, dar nu e asa, sa stii ca eu chiar am vrut sa fac biologie!"
mhm. sigur ca da.
pentru ca nu stiam ce e pe el
pentru ca nu lucrasem eu pentru el
si a venit un nene si a zis
ce e cu graficul asta aici?
si eu am zis "nush nene, eu sunt aici doar ca sa mananc gratis"
a clatinat din cap si a plecat
la posterul celalalt, la care eram doar co-autor
dar la care chiar lucrasem
tin sa iti spun ca, desi s-a oprit tot un singur nene
am stat de vorba cu el 1 ora despre ce lucram
si a fost foarte incantat
so you know, I guess I have mixed feelings about it
m-am intalnit si cu niste tipe de la Universitatea din Bucuresti
facultatea de biologie
si uhm
eu am fost destul de prietenos cu ele, le-am cautat in prima zi ca sa socializez cu alti romani asa cum se cade si e frumos
andrei se ascundea de ei pe unde apuca asa ca m-am dus singur
una din ele, studenta in anul 2, era genul gaita
clampanea non-stop
asasiitispuneamcavreausafacsadregsiapoitinsamaduclaunphdundevasi (breathing pause) tieitiplaceaici?camieimiplacespercaitiplacesitie
I was like yawn, ok
have this nice cup of STFU
it's warm
faza e ca erau si cu unul Octavian
masterand cica
de fapt era pur si simplu autist
iar eu, nefiind deloc interesat de partea sexuala (desi aia care nu avea 93 de ani si era studenta in anul 2 era ok-ish) am considerat ca e cazul sa invit toti romanii, nu doar fetele
tocmai ca sa nu isi imagineze ca am vrea sa le atingem pe fese
in miez de noapte
asa ca am zis pe cel mai rece ton posibil
noi suntem aici singuri
si avem nevoie de BUKAKKE!
ok nu, am zis:
"poate ne vedem mai pe seara la un brifcor cu totii si mai stam de vorba"
iar raspunsul donshoarei, care pana atunci nu tacuse o clipa, a fost:
"mhm... da... cine stie..."
atunci mi-a picat fisa ca nu trebuie sa mai insist
apoi am cunoscut si restul echipei de biologi
inclusiv pe Tavi
autistul
care se balanganea pe-acolo bolborosind doar "I won the prize"
deci lasand la o parte faptul ca arata ca un pinguin
si ca avea o frizura de soim al patriei imbatranit prematur
cu parul dat intr-o parte ma intelegi, dar pe toata fruntea
tipic stahanovist
nu reusea sa aiba attention span ca sa imi retina numele
am dat mana cu el, m-am prezentat si am zis
"sunt eu", el a raspuns "ulbrghhh"
eu: "incantat"
apoi dupa 30 de minute ma lovesc accidental de el la bufet si zic:
"ce faci? iti iei un suc?"
la care el: "ah, esti roman? salut, eu sunt Tavi"
I was like: "ok, vezi ca ai uitat sa iei pastilele"
dar n-am zis asta, am zis: "da, stiu ne-am cunoscut acum 20 de minute. e de la caldura."
"ulbrghhhh", asta a raspuns.
stii cum e Dustin Hoffmann in Rain Man?
"yeaaaah... my father lets me drive the car in the alley"
"I'm an excellent driver, yeaaah"
anyway
tot atunci am mai cunoscut si PhD-ista care ii insotea
si despre care, daca nu ar fi avut mustata si perciuni tip Wolverine, as fi putut sa afirm ca e chiar simpatica
si care mi-a aruncat peste umar un "am vorbit si cu restul lumii si ne vedem diseara la dinner!"
eu am zis "ok, datele noastre de contact sunt la aia mica, adieu", desi stiam exact ce urmeaza
ce crezi?
n-a dat nimeni nici un semn de viata
liniste mormantala pana a doua zi cand se infiinteaza la posterele noastre
de data asta eram cu andrei care se pare ca stia el ce stia tot fugind de romani peste tot
si vine PhD-ista si zice: "spune-ne ceva despre posterul tau"
eu am zis "e un jeg, nu l-am lucrat eu, nu sunt multumit, abia astept sa scap"
si cand ma intorc spre ele, ce sa vezi?
amandoua erau tablou
se uitau la mine ca broasca la bariera cu ochii cat cepele si gurile cascate
"cum poti sa vorbesti asa despre posterul tau, despre munca ta?" a apucat sa gangure una din ele
si in clipa aia mi-a picat fisa cu cine am de-a face
ma intelegi...
tipologia gagicilor MUNCITOARE care trag din greu, iar la congres vor sa se afirme
excelent, exceptional, admirabil
dar foarte plicticos
am mai zis accidental cuvinte precum "cacat" sau "infect", deh sunt slobod
si de fiecare data le mai scapa un sughit de nemultumire
la un moment dat s-au intors spre andrei si s-au uitat la el sperand sa aiba parte de alinare. Au intrebat "si tu Andrei? tu crezi la fel?"
dar andrei le-a zis ceva de gen
"oh, mie nu-mi pasa"
erau sa lesine
CUM SA NU VA PESE DE MUNCA VOASTRA?3!?#!?@!#@?
apoi mi-au explicat ca sunt prea negativist
si ca ar trebui sa am mai multa incredere in mine
pentru ca denial-ul de fapt provenea dintr-o lipsa de incredere
apoi a venit si Tavi
care s-a mai prezentat odata ma jur
a fost surprins sa afle ca suntem romani
I was like "cauta-ma pe-afara vezi daca sunt acolo"
inca putin si pleca
tipul era chiar tard, nu era nici un act
ele insa m-au scos din minti
si dintr-un oarecare spirit de feuda si cu ceva mandrie tardiva am zis
domle hai sa va arat posterul celalalt
acolo va explic ca nu stam chiar degeaba
le-am dus, le-am explicat
era vorba de cadmiu
si in timp ce stateam de vorba cu ele
la un moment dat o intreb pe phd-ista ceva despre nush ce
la care aia "oh... ce? scuze... nu eram atenta, ma gandeam inca la cadmiu"
"ma gandeam la structura tridimensionala a unui canal... incercam sa imi imaginez moleculele"
first of all
I was owned by "scuze nu eram atenta ma gandeam la cadmiu"
that is probably the geek-iest ownage ever
andrei zicea ca ar fi trebuit sa ii raspund
"ah vorbeai cu mine?"
pe de-alta parte insa m-am gandit ca
she pretty much sealed her own coffin
ulterior imi zice ceva gen "mi-e dor de pisica mea"
la care eu zic "ok"
apoi ea zice "I'm an animal person"
you're an animal alright, a fucken mutant
dar n-am zis asta
am zis "ok"
apoi zice "si nu doar pisici, am si o broasca testoasa, un papagal si un caine"
and now comes the adorable part
"am si gandaci pentru ca locuiesc in camin, am invatat sa ii iubesc si pe ei; dar poate a nu ar fi trebuit sa spun asta"
"hihihih"
si apoi au plecat
jenant a fost ca
desi eu nu am mai amintit NIMIC de suc
cause I can take a hint
3 ore mai tarziu la inchiderea programului
ne-am intalnit cu ele intr-un restaurant
ele au intrat cand noi eram DEJA la masa
si s-au facut ca nu ne vad
bine, tbh tavi probabil ca nu stia ca suntem romani
I can give him that
dar din partea lor a fost pur si simplu dispret
e vorba de o atitudine de gen "aia sunt pierde vara, noi suntem oameni de stiinta!" sau mai tristul "nu vrem sa fim asociate cu romani, ci sa petrecem timp cu straini interesanti!"
sigur
frate
cat le-am prezentat posterul meu
sort of
am fost totally me
you know
sarcasm, cinism, irony
si in afara de o "gasp"-uri surprinse
si de mirare la cum pot sa vorbesc asa despre "munca mea"
nu au schitat nici un zambet
bine, la faza cu gandacii trebuia sa le zic si eu
"trebuie sa ai mai multa incredere in tine, nu mai fi asa negativista"
ca prima chestie mi s-a parut neprietenos sa nu vrei sa te vezi cu niste romani
e o chestie de condescendenta romano-romana tipic romaneasca
paradoxal in timp ce eu, care sunt mama tuturor infatuatilor
am fost foarte prietenos si deschis
in the end a fost partial amuzant, pentru ca si eu si andrei ne-am distrat copios pe seama lor, ce-i drept fara ca ele sa fie de fata
pe de-alta parte am ramas cu o oarecare scarba pentru ca de fapt tot interesul lor pentru noi s-a rezumat la un sentiment stupid de competitie de gen
"ce lucram noi sa fie mai bun decat ce fac astia doi"
si "cum sa le dam peste nas medicinistilor", pentru ca vezi
aia mica a avut grija sa se disculpe inca din primele minute de conversatie spunand:
"stiu ce se spune despre studentii la biologie, ca ar fi cei care au picat la medicina, dar nu e asa, sa stii ca eu chiar am vrut sa fac biologie!"
mhm. sigur ca da.
Wednesday, January 16, 2008
Mr. NoLegs
Lately I feel like I'm running the Special Olympics -as myself- with a bunch of autists and people in fucken wheel chairs AND LOSING.
And I'm like "Oh noes, look at Mr. NoLegs go!"
He won it indeed.
The hand that calls you forward
is the hand that leaves me behind.
And I'm like "Oh noes, look at Mr. NoLegs go!"
He won it indeed.
The hand that calls you forward
is the hand that leaves me behind.
Tuesday, January 15, 2008
La un moment dat, intr-o noapte, pe o strada foarte circulata din Bucuresti au aparut cativa cai. Cu ei un tip tanar, cu un pai in gura, care urla "niii prostule" la unul dintre ei. La cel alb. Ei erau cai care mor, caii de pe maidane. Un domn se intoarce spre o domnisoara si spune "sunt de la Circ, duduie". Dar eu stiam ca nu sunt de la circ.
Tuesday, January 01, 2008
You are my Snowday
Acum vreo trei saptamani, intr-o dimineata inzapezita de iarna ce prevestea Craciunul m-am intalnit cu un paianjen in cabina de dus. Dar nu era genul de paianjen neplacut, malefic sau agresiv, ci un paianjen de-a dreptul simpatic. Era mic si nu tesea panza, mai degraba un singur fir subtire in spatele sticlei de sampon.
Mi-am dat seama imediat ca pot fi prieten cu paianjenul meu din dus, ca ne putem povesti chestii, bine, mai mult eu. In plus, oricat de departe as fi de aprecierile antropozofice ale lui Rudolf Steiner despre reincarnare, aveam totusi sentimentul ciudat ca ma stie. Ca il stiu si eu, ca ne-am mai vazut si ca ma observa, nu intr-un sens pervers, desigur. Sunt sigur ca nu era catusi de putin interesat de nuditatea mea si chiar daca ar fi fost perspectiva lui era clar limitata de vederea monocroma, multi-hexagonala si de baloanele de sapun.
In cele 3 saptamani care au trecut de atunci l-am revazut la aproape fiecare dus. Cand intram in cabina iesea de dupa sticla de sampon si atarna intr-o doara sprijinit intr-un chelicer de savoniera. I-am povestit tot felul de tampenii si desi avea o pozitie care trada o doza mare de sarcasm, a fost un partener bun de conversatie. Am discutat spre exemplu despre cum imi construiesc deckul de blue counter control la Magic the Gathering, despre Nobukazu Takemura, despre gagici, despre programul absolut jenant de la televizor din noaptea de Revelion, despre cum a mai trecut un an. Intr-o anume seara am stat indelung de vorba despre cat de lumina este cand se asterne zapada noaptea si despre cat de portocalie este ea, despre cum orasul pare cufundat in liniste, despre cum miroase a ger si despre cum astea toate alcatuiesc unul dintre cele mai frumoase sentimente care exista.
I-am mai povestit ca am vazut recent un film despre doi frati care aveau ca hobby tot felul de crime odioase si in care -dupa ce unul il omoara pe celalalt- cel viu traieste o poveste foarte draguta de dragoste cu sora lui. Filmul in sine era o porcarie, macar pentru faptul ca regizorul nu s-a chinuit nici macar o singura data sa condamne in vreun fel asemenea aberatii, dar intr-o asa masura incat pe parcurs poti sa juri ca tot ce se intampla este foarte normal. "Totusi", i-am eu explicat paianjenului, "a existat un moment foarte misto in film, un moment care a facut toate cele 80 de minute sa merite. Mai precis o secventa in care una dintre victime povesteste pasional despre "snow days" (atunci cand din cauza zapezii nu se merge la scoala), despre cum astepta in pat -sub plapuma- anuntul de la radio, despre ciocolata calda si despre bucuria zapezii intr-o zi libera, ca fiind cele mai frumoase lucruri posibile. Speechul este cuceritor, sau cel putin asa am crezut pana cand o omoara cu un patent.
Ciudat a fost ca motivul a revenit in film, cand fratele incestuos ii face o declaratie de dragoste surorii lui spunandu-i: "you are my snowday". Trecand si peste patetism si peste factorul "corny", trecand de asemenea peste incest, crima sau context, am crezut si cred ca este cel mai misto compliment facut vreodata, in istoria filmului. Nu exista nimic peste el." I-am spus toate astea paianjenului si a parut ca intelege.
Azi nu mai era. Ma gandesc ca fie a murit strivit de burete intr-un teribil accident de sezon, fie s-a prapadit de foame langa sapunul lichid, fie a plecat. Imi place sa cred ca a plecat si ca o sa ne mai vedem. Sunt sigur ca o sa ne mai vedem.
Mi-am dat seama imediat ca pot fi prieten cu paianjenul meu din dus, ca ne putem povesti chestii, bine, mai mult eu. In plus, oricat de departe as fi de aprecierile antropozofice ale lui Rudolf Steiner despre reincarnare, aveam totusi sentimentul ciudat ca ma stie. Ca il stiu si eu, ca ne-am mai vazut si ca ma observa, nu intr-un sens pervers, desigur. Sunt sigur ca nu era catusi de putin interesat de nuditatea mea si chiar daca ar fi fost perspectiva lui era clar limitata de vederea monocroma, multi-hexagonala si de baloanele de sapun.
In cele 3 saptamani care au trecut de atunci l-am revazut la aproape fiecare dus. Cand intram in cabina iesea de dupa sticla de sampon si atarna intr-o doara sprijinit intr-un chelicer de savoniera. I-am povestit tot felul de tampenii si desi avea o pozitie care trada o doza mare de sarcasm, a fost un partener bun de conversatie. Am discutat spre exemplu despre cum imi construiesc deckul de blue counter control la Magic the Gathering, despre Nobukazu Takemura, despre gagici, despre programul absolut jenant de la televizor din noaptea de Revelion, despre cum a mai trecut un an. Intr-o anume seara am stat indelung de vorba despre cat de lumina este cand se asterne zapada noaptea si despre cat de portocalie este ea, despre cum orasul pare cufundat in liniste, despre cum miroase a ger si despre cum astea toate alcatuiesc unul dintre cele mai frumoase sentimente care exista.
I-am mai povestit ca am vazut recent un film despre doi frati care aveau ca hobby tot felul de crime odioase si in care -dupa ce unul il omoara pe celalalt- cel viu traieste o poveste foarte draguta de dragoste cu sora lui. Filmul in sine era o porcarie, macar pentru faptul ca regizorul nu s-a chinuit nici macar o singura data sa condamne in vreun fel asemenea aberatii, dar intr-o asa masura incat pe parcurs poti sa juri ca tot ce se intampla este foarte normal. "Totusi", i-am eu explicat paianjenului, "a existat un moment foarte misto in film, un moment care a facut toate cele 80 de minute sa merite. Mai precis o secventa in care una dintre victime povesteste pasional despre "snow days" (atunci cand din cauza zapezii nu se merge la scoala), despre cum astepta in pat -sub plapuma- anuntul de la radio, despre ciocolata calda si despre bucuria zapezii intr-o zi libera, ca fiind cele mai frumoase lucruri posibile. Speechul este cuceritor, sau cel putin asa am crezut pana cand o omoara cu un patent.
Ciudat a fost ca motivul a revenit in film, cand fratele incestuos ii face o declaratie de dragoste surorii lui spunandu-i: "you are my snowday". Trecand si peste patetism si peste factorul "corny", trecand de asemenea peste incest, crima sau context, am crezut si cred ca este cel mai misto compliment facut vreodata, in istoria filmului. Nu exista nimic peste el." I-am spus toate astea paianjenului si a parut ca intelege.
Azi nu mai era. Ma gandesc ca fie a murit strivit de burete intr-un teribil accident de sezon, fie s-a prapadit de foame langa sapunul lichid, fie a plecat. Imi place sa cred ca a plecat si ca o sa ne mai vedem. Sunt sigur ca o sa ne mai vedem.
Subscribe to:
Posts (Atom)